Stancu Ciprian Cosmin

Am furat o umbrã de la abator ªi muºc din ea durerea desfacerii Înaintând în cercuri, spre uitare. Vibreaza sferele in sfãrâmare ªi cade trunchiul vieþii, Se nasc, încet, copii deja

Dacă astăzi intrăm, accidental sau nu, pe o pagină de internet care prezintă materiale cu conținut pornografic, ne întrebăm automat (sau cel puțin cei încă umani dintre noi) încotro se îndreaptă

Am furat o umbră de la abator Și mușc din ea durerea desfacerii Înaintând în cercuri, spre uitare. Vibreaza sferele in sfărâmare Și cade trunchiul vieții, Se nasc, încet, copii deja

După cum am promis în eseul anterior, voi aborda tema libertății de expresie, întrucât am relevat deja faptul că o parte a industriei pornografice face abuz de această libertate. Mai clar, dacă o

Mergem printr-o cărare tăiată în adâncuri, Fostul nostru sânge Se-ndepărtează de la noi Căci a îndepărtat hotarele pielii, Și vedem că ne e bine, Cu sângele se scurg nevoile și ura Iar

Se aud în vânt glasuri de sirenă, Ca pumnale ce cioplesc se izbesc de piepturile muritoare. Au in ele chemarea frumuseții Și zorii tristeții ce se leaga văduvit De nașterea omului. Lumina lor

s-au deschis în mine porțile dorului și lumina îmi înjunghie ochii. ca un șobolan bătrân ies după multă vreme din declin, obosit, cad fără speranță în alegerile ce dau sens, învăț din nou să

Acest torent al negării Mă scurge încet în primordialitate, Caut soluții neorganizate de real Și îmi sporesc un fir de moarte ce nu mă mai vrea. Mă scurg în valul credincios Ce-și ține mâinile

Ai în ochi și pe buze O pădure pietrificată A căror arbori au ramuri de durere, Iar frunzele leșinate, căzute la rădăcina nasului tău Ĭncă promit mustire și abundență, De gene îți atârnă

Te văd ruginită Și suflu peste tine vântul meu, Strat după strat îți zboară carnea, Prin răni îți curge sufletul. Îmi potolesc setea Din noul izvor,însă tu, Tu tragi a moarte, Eu te

Cu ochii scurși Și pielea mirosind a mal, Stă la marginea chemării Rătăcitul. Ciocul porumbelului sclipește, Îl săgetează scurt Unghia aceasta sfântă, Îi mestecă în sânge Și curge, se