Poezie
Ca atunci...
1 min lectură·
Mediu
Plângea cu colțul cel mai străin din cameră
și-și număra lacrimile
pe genunchii prea rotunzi și prea goi
plângea cu privirea sălbatică
de inșii ce treceau pe stradă
era așa ca-n primăvara
în care ea ar fi purtat o pereche de blugi
prea strâmți și prea rupți de atâtea mustrări
ca atunci când ea ar fi auzit că e chemată pe nume
ca atunci când era chemată la masă
acum ea auzea clipocit
nu știa dacă ploaia sau genunchii cântau
ca atunci
plângea
042492
0
de inșii ce treceau pe stradă\" plangea de insii? cum adica plangea explici cum, de insii. plangea de ei?. sa nu cumva sa imi spui ca e licenta poetica ca fug in codru