M-ai smuls din întuneric și floarea genunii s-a stins în pieptu-mi de lut.
În soarele iubirii m-ai încălzit, ca-n zorii primei zile, demult.
Îngeri de slavă mă priveau cu uimire,
ca pe o
Ard flori de sânziene
Ard flori de sânziene,
ard lumânări tăcute,
și mirtul arde în penumbre slute,
să lumineze cerul, cupolă sinilie,
c-o rază de tămâie,
c-o luminoasă iie.
Ard
Singurătate, ocean cu valuri reci,
Nemărginită ești, stăpână crudă,
În ceața groasă lumina o îneci,
La rugăminți, urechea-ți este surdă.
Ne amăgești cu un sărut pe gură,
Prietenia netrebnic o
Frumusețea-i darul divin dat Evei,
Angelică făptură, visătoare,
Ce-n tainica cutie a Pandorei,
Își poartă arvunile înșelătoare.
La sânul arhetipalei mame cresc,
Frumoase și eretice zeițe.
La lume
Un dans macabru este corida,
un galop sălbatic după ancestrale himere,
strigătele mulțimii izvorând din viscere.
O vară toridă a spiritului
este corida,
ziua ucisă-n apus de spadele
Fiecare iarnă, o răstignire,
fiecare noapte, o rană.
Destinul se stinge sub tâmplă,
ca focul în vatra uitată.
Sub inimă mai zvâcnește
o rază.
Din ultima sămânță, răsare
o lume întreagă.
Iubirea-i felină,
ne-adulmecă gândul,
și mușcă din carne
cu gură hulpavă.
Aleargă prin vene,
nebună, flămândă,
să scape din lanțuri,
să caute pradă.
Iubirea-i felină,
se mișcă în
O despărțire a țărânii de țărână este omul.
O stea căzătoare,
o trestie bătută de vânt,
o sfâșiere de gând,
un geniu flămând,
un abis fără fund,
un rege murind,
lumină și umbră,
un
Un cântec mut,
lebăda cântă
când moare.
Albul o doare,
luna pustie o face
să plângă.
Nu-i nimeni
să-i șteargă o pană
de rouă.
Așa și poetul
își împlinește destinul.
Chiar și un
