Poezii

Frumusețea-i darul divin dat Evei, Angelică făptură, visătoare, Ce-n tainica cutie a Pandorei, Își poartă arvunile înșelătoare. La sânul arhetipalei mame cresc, Frumoase și eretice zeițe. La lume

Singurătate, ocean cu valuri reci, Nemărginită ești, stăpână crudă, În ceața groasă lumina o îneci, La rugăminți, urechea-ți este surdă. Ne amăgești cu un sărut pe gură, Prietenia netrebnic o

Un cântec mut, lebăda cântă când moare. Albul o doare, luna pustie o face să plângă. Nu-i nimeni să-i șteargă o pană de rouă. Așa și poetul își împlinește destinul. Chiar și un

Fiecare iarnă, o răstignire, fiecare noapte, o rană. Destinul se stinge sub tâmplă, ca focul în vatra uitată. Sub inimă mai zvâcnește o rază. Din ultima sămânță, răsare o lume întreagă.

O despărțire a țărânii de țărână este omul. O stea căzătoare, o trestie bătută de vânt, o sfâșiere de gând, un geniu flămând, un abis fără fund, un rege murind, lumină și umbră, un

Iubirea-i felină, ne-adulmecă gândul, și mușcă din carne cu gură hulpavă. Aleargă prin vene, nebună, flămândă, să scape din lanțuri, să caute pradă. Iubirea-i felină, se mișcă în

Un dans macabru este corida, un galop sălbatic după ancestrale himere, strigătele mulțimii izvorând din viscere. O vară toridă a spiritului este corida, ziua ucisă-n apus de spadele

M-ai smuls din întuneric și floarea genunii s-a stins în pieptu-mi de lut. În soarele iubirii m-ai încălzit, ca-n zorii primei zile, demult. Îngeri de slavă mă priveau cu uimire, ca pe o

Ard flori de sânziene Ard flori de sânziene, ard lumânări tăcute, și mirtul arde în penumbre slute, să lumineze cerul, cupolă sinilie, c-o rază de tămâie, c-o luminoasă iie. Ard