Frumusețea-i darul divin dat Evei,
Angelică făptură, visătoare,
Ce-n tainica cutie a Pandorei,
Își poartă arvunile înșelătoare.
La sânul arhetipalei mame cresc,
Frumoase și eretice zeițe.
La lume
Singurătate, ocean cu valuri reci,
Nemărginită ești, stăpână crudă,
În ceața groasă lumina o îneci,
La rugăminți, urechea-ți este surdă.
Ne amăgești cu un sărut pe gură,
Prietenia netrebnic o
Un cântec mut,
lebăda cântă
când moare.
Albul o doare,
luna pustie o face
să plângă.
Nu-i nimeni
să-i șteargă o pană
de rouă.
Așa și poetul
își împlinește destinul.
Chiar și un
Fiecare iarnă, o răstignire,
fiecare noapte, o rană.
Destinul se stinge sub tâmplă,
ca focul în vatra uitată.
Sub inimă mai zvâcnește
o rază.
Din ultima sămânță, răsare
o lume întreagă.
O despărțire a țărânii de țărână este omul.
O stea căzătoare,
o trestie bătută de vânt,
o sfâșiere de gând,
un geniu flămând,
un abis fără fund,
un rege murind,
lumină și umbră,
un
Iubirea-i felină,
ne-adulmecă gândul,
și mușcă din carne
cu gură hulpavă.
Aleargă prin vene,
nebună, flămândă,
să scape din lanțuri,
să caute pradă.
Iubirea-i felină,
se mișcă în
Un dans macabru este corida,
un galop sălbatic după ancestrale himere,
strigătele mulțimii izvorând din viscere.
O vară toridă a spiritului
este corida,
ziua ucisă-n apus de spadele
M-ai smuls din întuneric și floarea genunii s-a stins în pieptu-mi de lut.
În soarele iubirii m-ai încălzit, ca-n zorii primei zile, demult.
Îngeri de slavă mă priveau cu uimire,
ca pe o
Ard flori de sânziene
Ard flori de sânziene,
ard lumânări tăcute,
și mirtul arde în penumbre slute,
să lumineze cerul, cupolă sinilie,
c-o rază de tămâie,
c-o luminoasă iie.
Ard
