sorina tanasoiu

Cred ca pot sa va sugerez eu o pista: muntele, devenit, s-a ascuns, cu tot cu floarea lui de colt, in sticla. Una mica, insa, de \"parfum vechi\", cum zice Ionela. Fiindca asa se pastreaza esentele tari. O singura problema am: mi-e teama ca nu cumva pietrele inghitite \"prin talpa, pe maidan\" sa sparga sticla si sa pierdem esenta... Nu tocmai acum, cand, in sfarsit, miroase a poezie.

De murit, moare oricine…
Raiul – doar o adiere…
Și-atunci, mă gândesc, mai bine
Mergeți amândoi la bere.

Ma bucur mult ca nu te-ai suparat. Mai vin:) Cu tot cu limba mea ascutita:)

Miroase usor a Arghezi. Din cauza lui \"cuminec\"? Din cauza ritmului? Din cauza \"pridvorului interzis\"? A atmosferei? Nu stiu. Stiu insa ca-mi place. Mult. Puternica imaginea lucratorului sarguincios intre doua lumi, iar versurile \"Cu raza soarelui orbindu-mi ochii/Eu umbra o ascund tăindu-mi plopii\" m-au prins in carligul lor rasucit.
Mi-era dor sa citesc ceva cu miez.

\"Aripile se intorc\" si \"pune\"? Sa inteleg ca, din doua, a ramas una singura? Natural, intotdeauna barbatii se dau loviti in aripa. Imaginea poetica e ok intr-o singura aripa, intr-o ureche sa nu ramana...