Sorin Teodoriu

Multumesc Lore. Textul despre Maria l-am scris de doua ori, pe primul dupa ce l-am terminat - l-am sters. A urmat acesta. Nu am stiut cum sa imbin faptele reale si pragmatice, ani si evenimente cu povestea. Deh, nu mereu iese.

Cat despre muzica, spectacolele sunt uneori galagioase alteori melodioase. Rock-ul este in general galagios, baladele insa nu :) Si nici folk-ul. Mi-as dori foarte mult sa vii la una din intalniri, sa te revad. Cate nu sunt de povestit...

Am parcurs mai intai poemul si apoi comentariile. O parte din sugestii au fost luate in seama si bine ai facut. Eu as adauga si cuvantul plocon printre cuvintele care trebuie eliminate si asta pentru ca nu-l vad necesar.

Intregul poem pare scris sub impuls si tocmai asta imi place. Ma fascineaza poetul care scrie dintr-o suflare si eu am avut norocul sa-l vad pe Stefan cum scrie poezie. Sunt convins ca retusuri vor mai veni. Ai cateva imagini exceptionale si reusesti sa atragi atentia asupra lor printr-o actiune moderata. E fascinanta laguna in care traiesti si oarecum barbateasca, nu?

fac un efort de imaginație
îmi transform sprâncenele în țigle
stau pe prispa unei case cu sâni
în grădină o tânără multiplicată de mii de ori
se piaptănă cu degetele

Si nu poti sa nu te intrebi despre ce ea este vorba desi asta nu conteaza prea mult. E suficient sa stii ca ea exista si gata.

Pentru toate aceste lucruri si pentru frumusetea sufletului tau de poet iti daruiesc o steluta, nu prea mare, insa stralucitoare.

Norica, stiu de gluma :)
Tincuta, pai daca se prinde, inseamna ca este carligul bun. Si momeala... :)
Multumesc.

Multumesc mult, George. Sper ca râsul sa nu provoace victime, nu la textul acesta :) Zi faina.

Ooo!... Mulțam fain, Ina. Steluța ta m-a facut fericit si asta pentru că vine de la o umoristă-concurentă :) Cat despre scrisul in acest registru, al umorului, imi este din ce in ce mai greu. O fi de vină starea națiunii? Posibil. Oricum, situația în care ne aflăm cu toții (cei rămași în țară, în special) ne împinge spre consacrare. Pentru că toți scriitorii consacrați au suferit de sărăcie. Deci direcția e bună, restul depinde de noi.
Mulțam încă o dată, Ina.

Ai dreptate, Norica. Si treaba cu lipsa de ativitate tocmai aici, pe site-ul unde am inceput totul, se datoreaza numai si numai lipsei de timp. Sa ma iertati, ca nu fac dinadins.

Nu, nu m-am apucat de pescuit. Cu toate că imi place pescuitul sportiv si probabil l-as practica doar nu aș avea o milă teribilă pentru râmă ori pentru pește, atunci când trebuie să o bag în ac (râma) sau să îl scos din ac (peștele). Dovadă stă chiar părul care mi-a rămas pe creștet, chiar dacă s-a rărit. M-am uitat după Luana Zosmer, destul de trist ce am citit. Ce îți veni să faci comparația?

Multumesc pentru citire și comm.

Ștefane, cu Muza nu te juca niciodată. E atât de simandicoasă și de ofticoasă de nici nu mai știi de unde s-o apuci.

Zi faină tuturor.

Rabdare am, Teo. Si imi place sa citesc. Cu timpul stau mai prost, dar asta e deja o alta problema. Am citit ce ai spus la comm, crede-ma puteai exagera mai mult mergand in absurd. Nu ar fi aparut pericolul de a cadea in extrema trasului de par. Prozele fantastice si prozele absurde sunt cele cautate si apreciate cel putin de mine si nu numai. Cu drag.

Eu sunt obisnuit sa comentez altfel, cum fac pe alt site si sper sa nu te deranjeze. O voi lua pe rand: inceputul e lent, nu esti inca obisnuit cu pasajele descriptive si faci stangacii. In locul tau, pana as stapani descrierile, as renunta la ele si as intra in actiune.

Incepe actiunea, cred ca aici e punctul tau forte. Aici prinzi cititorul. Dialogurile absurde sunt faine si cred ca merita exagerate, le poti face si mai acide. Acel te iubesc e cam brusc si fals - nu poate fi crezut nici de unul, nici de celalalt protagonist oricat de frumoasa ar fi fata. Poate spune: te-as putea iubi. Sau si mai simplu vreau sa fim impreuna.

Ideea de proza aproape fantastica apare la inversarea lucrurilor. Aici as fi accentuat proza, de exemplu i-as fi \'dat\' lui gandurile ei si deodata el ar fi suferit de ceea ce suferea ea atunci cand si-a pus pistolul la tampla. Aici ai posibilitatea sa transformi proza aproape fantastica in proza fantastica, daca intelegi ce spun.

Concluzia e clara, imi place textul cu toate ca l-as mai peria in locul tau. Merita pentru ca are potential.

In speranta ca randurile mele nu te-ai suparat, spor si inspiratie.

Multumesc pentru lectura si comm. Voi intra cu siguranta pe pagina ta.
Gand bun!

La multi ani, Florinel si numai bine iti doresc.
Ma bucur ca nu m-ai uitat si ca inca ma citesti. Sper sa ne revedem intr-o zi, cate sunt de povestit. De-ai stii.

Multumesc pentru semn, Ioan Barb si la multi ani cu sanatate si impliniri.
Ma bucura mult comentariul si steluta din textul acesta, iar explicatiile tale arata ca am reusit sa duc intamplarea la bun sfarsit. Iti doresc o zi frumoasa.

Tin mult la Ella si ea stie lucrul acesta. Sper si eu sa ma vada, pentru ca de la o vreme ma simt invizibil in fata multor oameni pe care-i stiu de ani buni. Hm! Ce zici? Crezi ca e suficient un psiholog sau e musai un psihanalist? :)

Poezie... asa zici tu... Ar trebui sa invat sa scriu succint, nu stiu daca reusesc. Om vedea, Elena. Cu bine.

Pierd in fiecare zi mai mult umoristul pe care il stii, Elena. In consecinta, ori ma voi opri din scris ori voi trece in alt registru. Acum nu stiu, prea multe influente negative externe ca sa poti zambi cu usurinta, ca sa poti iubi dezinteresat, poti in schimb sa devii sarcastic, ironic sau pur si simplu rau, iti este mai la indemana. M-am gandit si eu la asemanarea finalului acestui text si Omul care a violat luna, cu toate astea nu puteam lasa personajul principal sa traiasca mai departe de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Asa cred ca se intampla in viata, traiesti ceva la o intensitate mare si nu mai poti reveni la matca niciodata. Iar deznodamantul ramane unul singur. Chiar daca ambii mor la final, nebunia prinde sensuri diferite. Mi-ar fi placut sa port o discutie cu Ella, adica Daniela Luca - ma rog.

Elena, iti multumesc pentru lecturare si comentariu. Da, ai ghicit bine o anumita latura romantic - depresiva a textelor.

Hai sa consideram ca mi-ai dat o steluta si mai ales ca bate Steaua diseara. Ce s-ar intampla atunci? Pai... eu ma voi bucura si voi scoate un strigat gutural si hodorogit, m-ar auzi sefa si ar veni repede sa vada ce gasesc eu asa de funny, ar da desigur de pagina site-ului Agonia si mi-ar taia accesul la internet - ca e criza.

Pe de alta parte, s-ar bucura toti stelistii si nu numai, ar striga prin camere de bloc, prin baruri si mai tarziu pe strazi, ar trezi copiii, ca sa nu mai zicem de intalnirea dupa meci de la Universitate. Mai mult, tu iti vei descoperi sfera si atunci cand te vor necaji niste crampe sau cand o sa te emotionezi la un film pentru aduti, o sa dai vina pe jumatatea descoperita dupa meciul de diseara. In clipa aceea, iti vei aduce aminte de textul meu si vei deveni morocanos. Nu ti-ar mai pasa de meci, de rezultate, de daruirea stelutei pe site... te-ai gandi doar la vremea cand erai doar o biata jumatate de sfera, ti-ai aminti ca in timpul ala nu te prigonea nimeni, nu mergeai sa cumperi paine cand tu aveai chef sa te uiti la televizor si nici nu dadeai cu aspiratorul la sfarsit de saptamana.

Asa ca parca e mai bine sa nu am steluta, dar Steaua sa bata totusi, ca sunt romani si merita si Iliuta al nostru un trofeu. Cat despre ciobani, nu are sens sa vorbim.

Multam de semn :)

Posibil sa fie un puzzle, posibil sa fie un esec. Chiar daca povestile se pot citi si separat, pot fi incadrate separat in segmentul de proza scurta, ca sa intelegi unde bat, trebuie sa incepi cu partea intai. Stefan, Ioan, multumesc pentru impresii.

Am rezervele mele legate de omul-cea mai nobila creatura din univers. Oricum, toti pedalam intr-o realitate grosolana si fara viitor.

Chiar daca am trecut razant pe langa stiinta (la inceput si sfarsit), nu am dorit sa ating definitiile consacrate ale materiilor exacte. Am preferat sa trec razant. Am emis o teorie (desigur fantastica) prin care constiinta omului, dupa ce moare, ramane inca vie si se joaca. E un fel de-a spune, visul ludic este visul unde constiinta poate sugera drumul, poate transmite mesaje si intrebarea: pana unde poate merge aceasta forta? Poate schimba realitatea in care ea nu mai exista? Poate materializa obiecte? Putin probabil. E doar un text fantastic.
Iti multumesc pentru citire si semn.

Zvonila, multumesc pentru semn. Sunt stari si stari... le simti, le accepti si, cu putin noroc, le depasesti. Continuare zici? Nu stiu, om vedea ce urmeaza.

Nicolae, daca ma cauti sigur o sa ma gasesti. Am adresa este pe internet. Esti tu sigur ca ti-ar prii astfel de texte in vacanta? Hm...

Costel, noi nu ne-am intersectat de mult. Ma bucura ca ai ajuns pe textul asta.

Multumesc.

Multumesc pentru citirea textului si pentru comentarii.

Dorule, cu increderea stam prost cu totii, chestie care se trage de la cap. Doar toate vin de acolo, nu?

Linea, mi-as dori ca textele mele sa fie asa cum zici tu. Doar ca uneori ies vesele, alteori amare... stii cum e.

Atropa, daca ai stii ce dor imi e de proza ta! Si mai ales de cea citita chiar de tine. Cat despre Iasi si nu Brasov... pai daca e atat de frumos si poarta numai amintiri frumoase. De aceea il aleg si eu, pentru ca nici dansul nu-mi da pace.

Cu drag,
st