Sorin Teodoriu

Ai dreptate, Norica. Si treaba cu lipsa de ativitate tocmai aici, pe site-ul unde am inceput totul, se datoreaza numai si numai lipsei de timp. Sa ma iertati, ca nu fac dinadins.

Nu, nu m-am apucat de pescuit. Cu toate că imi place pescuitul sportiv si probabil l-as practica doar nu aș avea o milă teribilă pentru râmă ori pentru pește, atunci când trebuie să o bag în ac (râma) sau să îl scos din ac (peștele). Dovadă stă chiar părul care mi-a rămas pe creștet, chiar dacă s-a rărit. M-am uitat după Luana Zosmer, destul de trist ce am citit. Ce îți veni să faci comparația?

Multumesc pentru citire și comm.

Ștefane, cu Muza nu te juca niciodată. E atât de simandicoasă și de ofticoasă de nici nu mai știi de unde s-o apuci.

Zi faină tuturor.

Rabdare am, Teo. Si imi place sa citesc. Cu timpul stau mai prost, dar asta e deja o alta problema. Am citit ce ai spus la comm, crede-ma puteai exagera mai mult mergand in absurd. Nu ar fi aparut pericolul de a cadea in extrema trasului de par. Prozele fantastice si prozele absurde sunt cele cautate si apreciate cel putin de mine si nu numai. Cu drag.

Eu sunt obisnuit sa comentez altfel, cum fac pe alt site si sper sa nu te deranjeze. O voi lua pe rand: inceputul e lent, nu esti inca obisnuit cu pasajele descriptive si faci stangacii. In locul tau, pana as stapani descrierile, as renunta la ele si as intra in actiune.

Incepe actiunea, cred ca aici e punctul tau forte. Aici prinzi cititorul. Dialogurile absurde sunt faine si cred ca merita exagerate, le poti face si mai acide. Acel te iubesc e cam brusc si fals - nu poate fi crezut nici de unul, nici de celalalt protagonist oricat de frumoasa ar fi fata. Poate spune: te-as putea iubi. Sau si mai simplu vreau sa fim impreuna.

Ideea de proza aproape fantastica apare la inversarea lucrurilor. Aici as fi accentuat proza, de exemplu i-as fi \'dat\' lui gandurile ei si deodata el ar fi suferit de ceea ce suferea ea atunci cand si-a pus pistolul la tampla. Aici ai posibilitatea sa transformi proza aproape fantastica in proza fantastica, daca intelegi ce spun.

Concluzia e clara, imi place textul cu toate ca l-as mai peria in locul tau. Merita pentru ca are potential.

In speranta ca randurile mele nu te-ai suparat, spor si inspiratie.

Multumesc pentru lectura si comm. Voi intra cu siguranta pe pagina ta.
Gand bun!

La multi ani, Florinel si numai bine iti doresc.
Ma bucur ca nu m-ai uitat si ca inca ma citesti. Sper sa ne revedem intr-o zi, cate sunt de povestit. De-ai stii.

Multumesc pentru semn, Ioan Barb si la multi ani cu sanatate si impliniri.
Ma bucura mult comentariul si steluta din textul acesta, iar explicatiile tale arata ca am reusit sa duc intamplarea la bun sfarsit. Iti doresc o zi frumoasa.

Tin mult la Ella si ea stie lucrul acesta. Sper si eu sa ma vada, pentru ca de la o vreme ma simt invizibil in fata multor oameni pe care-i stiu de ani buni. Hm! Ce zici? Crezi ca e suficient un psiholog sau e musai un psihanalist? :)

Poezie... asa zici tu... Ar trebui sa invat sa scriu succint, nu stiu daca reusesc. Om vedea, Elena. Cu bine.

Pierd in fiecare zi mai mult umoristul pe care il stii, Elena. In consecinta, ori ma voi opri din scris ori voi trece in alt registru. Acum nu stiu, prea multe influente negative externe ca sa poti zambi cu usurinta, ca sa poti iubi dezinteresat, poti in schimb sa devii sarcastic, ironic sau pur si simplu rau, iti este mai la indemana. M-am gandit si eu la asemanarea finalului acestui text si Omul care a violat luna, cu toate astea nu puteam lasa personajul principal sa traiasca mai departe de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Asa cred ca se intampla in viata, traiesti ceva la o intensitate mare si nu mai poti reveni la matca niciodata. Iar deznodamantul ramane unul singur. Chiar daca ambii mor la final, nebunia prinde sensuri diferite. Mi-ar fi placut sa port o discutie cu Ella, adica Daniela Luca - ma rog.

Elena, iti multumesc pentru lecturare si comentariu. Da, ai ghicit bine o anumita latura romantic - depresiva a textelor.

Hai sa consideram ca mi-ai dat o steluta si mai ales ca bate Steaua diseara. Ce s-ar intampla atunci? Pai... eu ma voi bucura si voi scoate un strigat gutural si hodorogit, m-ar auzi sefa si ar veni repede sa vada ce gasesc eu asa de funny, ar da desigur de pagina site-ului Agonia si mi-ar taia accesul la internet - ca e criza.

Pe de alta parte, s-ar bucura toti stelistii si nu numai, ar striga prin camere de bloc, prin baruri si mai tarziu pe strazi, ar trezi copiii, ca sa nu mai zicem de intalnirea dupa meci de la Universitate. Mai mult, tu iti vei descoperi sfera si atunci cand te vor necaji niste crampe sau cand o sa te emotionezi la un film pentru aduti, o sa dai vina pe jumatatea descoperita dupa meciul de diseara. In clipa aceea, iti vei aduce aminte de textul meu si vei deveni morocanos. Nu ti-ar mai pasa de meci, de rezultate, de daruirea stelutei pe site... te-ai gandi doar la vremea cand erai doar o biata jumatate de sfera, ti-ai aminti ca in timpul ala nu te prigonea nimeni, nu mergeai sa cumperi paine cand tu aveai chef sa te uiti la televizor si nici nu dadeai cu aspiratorul la sfarsit de saptamana.

Asa ca parca e mai bine sa nu am steluta, dar Steaua sa bata totusi, ca sunt romani si merita si Iliuta al nostru un trofeu. Cat despre ciobani, nu are sens sa vorbim.

Multam de semn :)

Posibil sa fie un puzzle, posibil sa fie un esec. Chiar daca povestile se pot citi si separat, pot fi incadrate separat in segmentul de proza scurta, ca sa intelegi unde bat, trebuie sa incepi cu partea intai. Stefan, Ioan, multumesc pentru impresii.

Am rezervele mele legate de omul-cea mai nobila creatura din univers. Oricum, toti pedalam intr-o realitate grosolana si fara viitor.

Chiar daca am trecut razant pe langa stiinta (la inceput si sfarsit), nu am dorit sa ating definitiile consacrate ale materiilor exacte. Am preferat sa trec razant. Am emis o teorie (desigur fantastica) prin care constiinta omului, dupa ce moare, ramane inca vie si se joaca. E un fel de-a spune, visul ludic este visul unde constiinta poate sugera drumul, poate transmite mesaje si intrebarea: pana unde poate merge aceasta forta? Poate schimba realitatea in care ea nu mai exista? Poate materializa obiecte? Putin probabil. E doar un text fantastic.
Iti multumesc pentru citire si semn.

Zvonila, multumesc pentru semn. Sunt stari si stari... le simti, le accepti si, cu putin noroc, le depasesti. Continuare zici? Nu stiu, om vedea ce urmeaza.

Nicolae, daca ma cauti sigur o sa ma gasesti. Am adresa este pe internet. Esti tu sigur ca ti-ar prii astfel de texte in vacanta? Hm...

Costel, noi nu ne-am intersectat de mult. Ma bucura ca ai ajuns pe textul asta.

Multumesc.

Multumesc pentru citirea textului si pentru comentarii.

Dorule, cu increderea stam prost cu totii, chestie care se trage de la cap. Doar toate vin de acolo, nu?

Linea, mi-as dori ca textele mele sa fie asa cum zici tu. Doar ca uneori ies vesele, alteori amare... stii cum e.

Atropa, daca ai stii ce dor imi e de proza ta! Si mai ales de cea citita chiar de tine. Cat despre Iasi si nu Brasov... pai daca e atat de frumos si poarta numai amintiri frumoase. De aceea il aleg si eu, pentru ca nici dansul nu-mi da pace.

Cu drag,
st

Multumesc, Emilian... multumesc ca m-ai linistit. Avand somnul foarte usor, nu mai puteam presta de ceva vreme din motivul semnalat de tine, concret din cauza rasului care se auzea in fiece noapte. Ce ti-e si cu balcoanele astea comune.... si ce pereti subtiri. Gata, nu mai scriu decat tragedii morbide... sa fie liniste ca-n ziua de 1 ianuarie, pe la pranz...

Zi faina!

Atropa, unele texte se scriu si atat. Nu se asteapta vreodata un comentariu, sunt genul de texte-ecou, rezoneaza cu noi si atat. E lucru stiut, cel mai greu este pentru cel ce ramane, lui ii ramane dorul, el mai avea intotdeauna ceva de zis si n-a mai apucat. Cel care pleaca isi gaseste linistea pe care viata nu i-a oferit-o niciodata.

Florian, Tatiana avea multi prieteni, foarte multi. Stia asta si ii simtea aproape, e lucru mare. Din categoria prieteni ne-am numarat si noi si asta e bine. Ea a fost un om foarte discret, a trecut prin viata lasand urme adanci fara sa intentioneze asta. Undeva, pe alt site, se afla inregistrarea mini-concertului Tatiana Stepa de la Vama Veche 2009, cu cateva zile inainte de a se stinge. Din punct de vedere medical, doctorii spun ca nu ar fi avut forta sa ajunga in Vama si sa mai si cante aproape jumatate de ora. Uite insa ca ea nu a putut pleca fara un ultim contact cu scena.

Actiune care merge pe doua planuri paralele, pe care Iulia le prinde bine si le contureaza cu atentie. Iti sugereaza ideea mortii Ninei, apar experiente explicate detaliat, lumina galbena pana la stralucire atunci cand plamanii cer aer.

Scriitura e curata, clara, mesajul este lasat dinadins in suspans pentru o cale noua de intors. Moartea Ninei poate fi inselatoare, ca si experientele ei. Lipsa aerului aduce naluciri, despre ele au povestit multi scriitori si nalucirile se transforma repede in vise ori acceseaza o viata paralela: Nina-Nina.

Nu mi se pare bine ales al doilea nume: Gina pentru ca este prea aproape de Nina. Ai descris prea putin a doua actiune si cititorul mereu vrea mai mult. Apoi va urma-ul acela putea fi inlocuit cu trei puncte de suspensie.

Pana vedem continuarea, felicitari!

Mi-ar mai fi trebuit jumatate de pagina, cam atat am socotit eu ca mai trebuia pentru a inchega textul asa cum il vedeam eu in mintea mea. A fost insa incadrat la un concurs in care erau impuse un anumit numar de caractere si atunci am inceput sa tai, sa incerc sa pastrez esenta celor doua planuri in mult mai putine randuri. Asa a fost.

Da, iubirea de cele mai multe ori este unilaterala, A iubeste pe B, B iubeste pe C, C iubeste pe D si asa mai departe. Daca totusi A convietuieste cu B asta se numeste renuntare la idealuri, se numeste uitare de sine sau mai rau, uciderea spiritului. A asculta mereu ratiunea inseamna uneori bine, de cele mai multe ori rau, platesti mult si te intinzi precum un curcubeu peste dealuri, nici tu nu stii unde incepi si unde te termini. Si totusi cine sa stie cum e mai bine?

Valentin, scuza-ma ca raspund atat de tarziu. Tot ce pot spune este ca in pariul meu facut in general cu cititorii, textele comice au o mai mare cautare decat cele sa le spunem profunde. Sau la limita profundului, pentru ca uneori reusesti, alteori nu. Monologuri cotidiene sunt peste tot, Caragiale exista mai departe printre noi, poate ca traieste mai bine ca oricand... nici macar nu stiu daca e amuzanta treaba asta. A bufni in ras la un text citit si nu la un film, ori la o piesa de teatru inseamna mult pentru autor. Si-ti multumesc pentru randurile lasate la comm-uri.