Armăsarul din metrou

Un bărbat cu sacou de in și cămașă înflorată a sorbit-o din ochi pe tot traseul celor unsprezece stații ale metroului. La prima stație ea a fost sigură că privirile lui lacome și extaziate sunt pentru alta. Nici nu s-a sinchisit să se uite în jur. La a doua stație a simțit ochii bărbatului cum o ard pe decolteu și tot greșeală a zis că e. La a treia stație a privit în jur, o ardeau și pulpele; doar bărbați erau în spatele ei plus o bunicuță așezată lângă ușă. Niște dubii i-au ciufulit atunci părul. La a patra stație privitorul avea bale. La a cincea stație ea s-a convins că motivul era ea. La a șasea a început să-i placă. La a șaptea stație și-a înfoiat pieptul, s-a cabrat ca un armăsar la Ascot și și-a mulat fusta pe picioare. La opta stație transpira cu fiecare ciclu al respirației și își simțea pupilele palpitând. La a noua stație străinul atras nebunește de ea i s-a apropiat. La a zece stație se simțea cea mai dorită și mai frumoasă fată din lume și a privit în jur să vadă și alți bărbați fermecați; a văzut zeci. La a unsprezecea stație, cea de coborâre, bărbatul cu sacou de in și cămașă înflorată, un tip frumos și stilat, a invitat-o la cafeneaua de la ieșire dar ea l-a respins. Se simțea atât de frumoasă și de dorită încât devenise inabordabilă.