Ușa și mătușa

Așa cum o făcea de ani de zile, îi pregăti baia mătușii sale și se ascunse să se holbeze la ea cu poftă, în goana după plăcerea cea mai simplă, cu totul și cu totul manuală. Dar de data asta totul era un pic diferit: el împlinise optsprezece ani. Nu se mai duse în curte să privească prin geamlâcul de deasupra ușii, cocoțat pe o găleată, ci rămase ascuns în baie, gol-pușcă, după perdeaua care acoperea ușa dulapului cu materiale de curățenie. Când mătușa se dezbracă și intră în spuma fierbinte, se aruncă și el în cadă, cu ochii doar la sânii cât mingea de fotbal și la părul roșu al mătușii, care îl fascina de mic. Ea îl primi cu brațele deschise, zâmbind, și îi zise doar "în sfârșit" cu ochii exact ca ai lui: cât cepele și aprinși de bucurie.