Sărăkie lukie

Ca o noutate absolută, de un lux nemaivăzut, își vindea sărăcia la talcioc. O sărăcie autentică, lucie, de douăzeci și patru de carate. Venea lumea ca la urs, căscând ochii și murmurând gălăgios a uimire, temătoare să întrebe de preț. Niciodată n-am mai văzut ceva atât de bun și de bine prezentat, zise o doamnă expertă în stări și sentimente, o sărăcie așa de profundă, de urât mirositoare, de dureroasă, dom'le și cu atâtea posibilități de milă și regrete... O sărăcie de invidiat!, zise și un căscător de gură mai din spatele gloatei, deschizând geamul Lamborghini-ului. Un cor de oftaturi umplu atmosfera. Când emoțiile se calmară, începură să se ofere sume din ce în ce mai mari pe sărăcia oferită tendențios la vânzare pe un cearșaf rupt și murdar a secreții necunoscute. Într-un târziu, licitația se sfârși când numărul de zerouri ajunse la șase și, așa cum îi stă bine unei săracii absolute și de un lux desăvârșit, fără nici o altă cifră în fața lor.