O groapă cu schepsis

Au venit într-o dimineață să sape în fața casei lui. Erau de la primărie, aripa revoluționară. El tot întreba ce se sapă, ei tot nu răspundeau. Săpau și săpau și într-o dimineață i-au zis că va fi o surpriză. La prânz, zilnic, între friptură și desert ieșea pe geam să se uite la groapa care creștea și să o ghicească: ba piscină, ba sens giratoriu, ba arteziană, gură de metrou, temelie pentru statuie, intrare spre fundul pământului sau pur și simplu groapă pentru ascuns mizeriile lumii. Îi inspira un pic din toate astea dar nu și decisiv. Îl ardea burta de curiozitate și primăria nu-i stingea focul. Dimpotrivă, îi turna benzina pe el. Intr-o după-amiază ațipi cu picioarele înainte și se pomeni luat pe sus, spălat și îmbrăcat la țol festiv. Groapa era pentru el. Îi venea un pic cam largă dar avea toată eternitatea la dispoziție să se obișnuiască și i se spuse că, oricum, va intra repede la apă după primele trei-patru mii de ploi. Era mulțumit pentru prima oară de când murise, în aprilie, când credea că fusese uitat de autorități la morgă.