Ca un blestem, lingvistica

Părinții i-au zis "Babel" de când avea un an pentru că gângurea cu accente diferite, plângea pe tonalități diferite și râdea cu râs care aducea izbitor cu fonetica celor mai ciudate limbi ale pământului. Nu și-a dezmințit porecla nici la doi ani, când primele lui fraze mai elaborate în română ieșeau dintr-o gură aproape închisă ca a englezilor și cu sunete guturale ca ale arabilor. "R"-ul îl pronunța ca texanii, "Z"-ul ca spaniolii iar "J"-ul ca brazilienii. Când și-a dat seama în ce culoare spectaculoasă îi vopsise destinul cerul gurii, cu ce mobilitate neobișnuită i se înzestrase limba și ce bucurie simțea în inimă când sunetele pronunțate nu erau niciodată la fel, a știut că strămoșii săi precis lucraseră la Babelul biblic și a decis să le onoreze amintirea. La unsprezece ani a sărutat prima dată o fată. În franceză, desigur, că citise grozăvii despre sărutul franțuzesc. Era premiant la germană, portugheză și japoneză și nelipsit la cursurile de arabă, catalană și punjabi ținute la casa de cultură din oraș. La cincisprezece ani a fost campion național la olimpiadele de latină, greacă veche, malgașă și suedeză. Prima iubită adevărată i-a fost sârboaică iar a doua, unguroaică. Le șoptea poezii de amor în limbile lor și le-a părăsit în rusă, să-l țină minte. A dat BAC-ul la matematică în olandeză, unde formulele sunt mai urâte și dificultatea maximă, cum îl mințise pe el un flamand în limba bască și se grăbise să-l creadă. La română și-a scris lucrarea în alfabetul chirilic, cinstire fină lui Neacșu din Câmpulung și scrisorii lui. A intrat magna cum laude la toate facultățile de limbi străine din Europa și le-a absolvit pe toate. S-a însurat de trei ori în dialecte africane, a avut cinci copii de rase incerte, a călătorit în toată lumea în urdu, swahili și persană, lucrând douăzeci și opt de ani la lucrarea revoluționară "Fenomenul Babel și dezastrul", pe care nu a apucat să o publice. A murit de nervi în limba română cu accent de peste Prut, lăsând la repezeală un testament pe țigănește, în ziua în care nu și-a mai amintit care era limba lui maternă.