Nicoleta

O să te aștept duminică în gară până când vor trece toate trenurile. Dacă nu vii, mă voi întoarce la geamul rece al casei mele cu picioarele ude și cu animalul care mă devorează din gât. Dacă vii, primăvara va fi posibilă și la mine, și va fi posibilă și muzica, vor fi și zânele, iar după-amiezele vieții mele vor începe să miroasă a dansatoare ce aleargă goale pe plajă. Mâine, această scrisoare va traversa noaptea într-un vagon ruginit până acolo unde ești tu și vei alege, în numele amândurora, flori sau spini din amintirile noastre. Orice-ai face, iubirea mea va fi aceeași și voi continua fără să nimeresc cuvintele potrivite ca s-o descriu. Primește, cu această ocazie, și unul dintre acele săruturi lungi, de exemplu cel de pe 6 mai 2013, pe care știu că nu l-ai uitat și care mă face să încep să mor la gândul că, poate, a fost ultimul pe care ni l-am dat.