Omori sau nu omori, vremea crimei trece

Când a ieșit din bar ploua teribil. Surâse. Măcar azi, când ajunge acasă, va putea nota în jurnal două evenimente importante. Primul, cu titlu informativ, despre surprinzătoarea ploaie. Miliardele de picături au mult de oferit: reflexele orașului pe asfaltul ud, zgomotul ferestrelor pălmuite de rafale, fuga trecătorilor după taxiuri, cerșetorul din piață acoperit de folia murdară de plastic... Nimic mai bun ca ploaia pentru a preaslăvi metafora. Al doilea eveniment deosebit va cere la redactare o atingere specială și nu mai mult de cinci-șase cuvinte. Amănuntele n-au decât să le pună alții după aceea. Lui îi ajunge să marcheze evenimentul: după-amiaza asta am părăsit-o pe Manuela. Apoi cina ușoară și lectura. Încă are dubii dacă "a părăsi" e verbul potrivit sau ar fi mai bine, la naiba cu metaforele, să îl folosească pe mai pragmaticul "a omorî".