Mănâncă-mă, frumoaso!

Ridici un pic jaluzeaua și lumina care intră cu zgârcenie dă nume goliciunii tale. Îi zice Minune. La picioarele patului te transformi în ghepard. Mă rog, ghepărdiță. Adulmeci savana, răbdătoare și liniștită, în căutarea unui exemplar vulnerabil și-mi descoperi, la umbra pernei, ghemuiala goală sub care te aștept. Nu există scăpare. Nu-mi va servi de nimic să fug pe cearșaful ăsta nemărginit. Îmi străfulgerezi la gât și mă răpui dintr-o mușcătură. Îți pot vedea lacrimile de poftă ce-ți umezesc ochii verzi. Le-aș bea de drag. Unii spun că apar ca să te ferească de soare când vânezi dar eu cred că sunt doar șmecherii vizuale ale preludiului, ca să mă ia naiba și mai rău. Îmi târăști trupul până într-un colț al patului ca să nu ajungă la el hienele trecutului. Smulgi, muști, lingi, mesteci, salivezi, sugi, savurezi, gemi. Presezi, asfixiezi, distrugi, rupi, absorbi. Odată terminat festinul fugi în căutarea unui loc umbros. Digestia va fi lungă și lentă. Pentru amândoi.