Poză de soț cu coarne

E imposibil să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic între noi. Te rog să nu minți spunând că visele mele nu au fost și ale tale. Nu poți să uiți tremurul mâinilor tale explorându-mi trupul. Cum crezi că s-ar putea evapora urmele degetelor mele frământîndu-ți carnea? Nu, nu cred că ai uitat limba mea înlănțuită de a ta. Din gura ta nu poate dispărea gustul meu așa cum nici din amintiri nu poate pieri aroma pe care au emanat-o corpurile noastre bete de poftă. Dificil de uitat spatele tău gol sprijinit de peretele alb, acoperind acea poză stresantă dar făcută cu gust, recunosc, în timp ce îți mușcai buzele și îmi șopteai, cu ochii închiși, transpirată atât de pur, oprește, oprește, bărbatu-meu vede totul...