Amintire de când ni s-a rupt iubirea

...și tu îmi vorbeai de ceapa pe care trebuie s-o cumpărăm, de cât de scump s-a făcut gazul, de murdăria cerșetorilor, atât de strâmbă pentru parcul în care ne sărutam, de mania magazinelor de-a exagera cu aerul condiționat care îți ridica fustița și năștea glumele mele nesărate... Eu ți-am vorbit atunci doar o dată, citându-l pe Pizarnik, mai știi, "cum să spun în cuvinte de pe lumea asta că din mine a pornit o barcă luându-te definitiv". În acel moment, o fată care mergea în fața noastră s-a întors și mi-a zis "dar ăsta e un vers al lui Pizarnik", și fără să mai zică nimic merse mai departe pe altă stradă, nu mai știu dacă la stînga sau la dreapta, ce păcat, ar fi trebuit să mă duc după ea, ar fi fost bună pentru mine, mă gândesc acum când ridic capul și te văd străin întinsă pe canapea și știu că nu mă urăști, nu pot fi urât, dar îți sunt atât de indiferent, iubito...