Poezie
râd...
1 min lectură·
Mediu
când râd m-apucă plânsul!
bocesc atât de tare încât
somnul drepților se tulbură.
poala mea oarbă tot timpul
ascunde păcate ucigașe
în mintea unor stele tinere.
când văd m-apucă nebunia!
crăci de soare cocoțate
pe trupurile pietrelor virgine.
timpul făcut zdrențe în eter
se mântuiește înfiorător
un peisaj crud în sânge vechi.
001736
0