Poezie
Iertare...
1 min lectură·
Mediu
te-am aruncat Doamne într-un con de umbră!
mi-am aruncat privirea în golul sec al vieții.
am dormit cu zilele sub ploaia de îndoieli și fapte
mi-am legat aripi deșarte pe un vârf de munte.
credeam că zbor și Fără Tine!am picat zdrobit!
creierii de legea Ta mi-au fost trântiți...ce doare...
Doamne Puterea Mea!coboară pace în trupul
dezvelit,murdar,cu miros de criminal al sorții!
vino acum!ochii mei sunt grei...privirea uscată...
Infinitorule!uite-mă!sunt aici în partea neagră
a negrei mele străluciri,adânc sădite într-un om
cu viață lungă de mistere adunate prermatur...
stau tăcut nu vreau să mișc,nici inima să bată...
Vreau să aud Pe Cel Curat...cum vine să mă împace
gândurile să le monteze ca la-nceputul vieții mele.
00847
0