Poezie

Dăinuiau

1 min lectură·13 mai 2006

Mediu

dăinuiau senine amintiri în acea inimă

erau așa frumoase și pline de culoare

străluceau cândva glorioase aspirații

lin curgeau amintirile peste pietrele inimii

dăinuiau agonic selenare vise ….pierdute undeva

timpul era crăpat și plin de lacrimi uscate măcinate

praful lacrimilor măcinate acum erau niște pulberi

ce străluceau trist aproape sfârșit…mii de amintiri

toate realizabile cândva …ce a fost…o umilă asemănare

cu întunericul și în el au rămas….aproape de-o seamă

dăinuiau energic în derivă vise cu aripile rupte pline de răni

doar un singur vis s-a vindecat rapid și a ajuns în frumos

era plin de strălucire gloria înălțării lui a dat vindecare

tuturor dăinuirilor tuturor viselor și a amintirilor

dăinuiau în dăinuiri ușoare tentative de infinit

00861

sorin saguna. “Dăinuiau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-saguna/poezie/182486/dainuiau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.