Sorin Olariu

Sărbători Fericite, din partea mea și a câtorva prieteni din aceeași trupă de dans. Sorin & Co.

Privind la dânșii peste poartă Ne-om duce jindul ca nebunii: Păi, fir-ar mama ei de soartă… Cum știu să se-nvârtească (h)unii!

Cum să fie mulți copii Azi, pe plaiul nostru drag, Când doar știm că ne muri Chiar \"Ciocanul\" din Nădrag? PS: \"Ciocanul\" - o intreprindere falimentara din Nadrag (jud. Timis)

Pe Pământ, precum se vede, Sunt puhoaie de dovezi, Că femeile-s bipede, Dar bărbații sunt… tripezi!

Limba asta minunată Cu trăiri adânci, vibrante, N-am s-o uit, jur, niciodată, Când m-oi duce la amante!

Dragii mei, de la o vreme cred că știți, e tare groasă: Tineretul nu mai are ăia șapte ani d-acasă!... Ce mi-ar place să fiu dascăl, să le dau la fiecare, La nerozii ăștia tineri, câte-un patru la

O noua bomba, cum se stie, Va mai testa guvernul rus, Iar noi, de-atata bucurie, Desigur, vom sari in sus!

Propun, cu vocea tremurată, Ca noul nostru cațavencu Să-și schimbe numele de-ndată Din Cioroianu în Gafencu.

mi-e frică de lumină ca lemnului de cari ca frunzei de omidă ca focului de apă o brazdă-mi sapă ziua prin globii oculari la ceasul când fotonii din iriși se adapă străin devine

Criza e de anvergură, Peste tot e cam nasol: Niște fete pe Centură Au rămas în fundul gol.

Azi, românul se-nfioară, Nu mai poate să-nțeleagă: Pleacă doctorii din țară Tocmai unde nu e șpagă?!...

Deși s-ar zice că nu-mi pasă Privindu-i, mă întreb: se poate Să spui că e rotund-o masă Cu-atâtea…capete pătrate?

Că are… n-are doctorate Să știți ca prea puțin îmi pasă; Problema este, din păcate, Că n-are șapte ani de-acasă!

Sărbătoarea-i cu mesaj: Ne-ndreptăm înspre hotare Într-un sfânt pelerinaj La bulgari. După mâncare.

Voi face un toast succint: Eu și soția, dragii mei, Serbăm azi nunta de argint... Și cei 30 de ani ai ei.

Privind la dânșii peste poartă Ne-om duce jindul ca nebunii: \"Păi fir-ar mama ei de soartă, Cum știu să se-nvârtească (h)unii!\"

Întuneric… Moarte… Întuneric… Obosit de atâtea erori -Omul- victimă a evului atomic, sfârteca vidul, însingurat, ca o umbră alungată. Din când în când își mai întorcea privirea durută în urmă, apoi,

"Ia-mă, Doamne, și mă du Unde-s bani și lucru nu!..." Fredona el, cu talent, Și-a ajuns. E-n Parlament!

De-un an se află-n galantare Volumul nostru minunat. Păcat că cititoru-l “sare” Când vede prețul “piperat”.