Sorin Olariu

Azi la "mândre" când te duci Nu mai sari de-acuma gardul C-au o fantă-ntre uluci Unde poți să dai cu cardul.

Trăgându-și numele din soare, Poetul care azi e lipsă, Prin moartea lui fulgerătoare Lăsă confrații în eclipsă.

La Steaua care-a fost odată E-o cale-atît de lungă... Că cei de astăzi, niciodată, La ea n-au să ajungă.

N-am putut să-l arestăm Că se luptă ca turbat, Iar acuma ne predăm Fi'ndcă ne-a înconjurat!!!

Oșanul nostru este fiert, Nu de salarii, ci fiindcă Au să-i reducă la treisfert, De astăzi, litrul de pălincă.

De-aș pleca în largul zării, Zău că nu m-aș duce solo! Aș lua și-aleșii tării Să îi las pe toți acolo!

Românii noștri cei zglobii, Muncind așa, mai printre stropi, Au scos mai bine-un SUV Decât cumva s-astupe gropi.

Prin gestul tău așa urât De-acuma am un măr în gât, Dar bine, draga mea costiță, Că n-ai furat o lubeniță!

Auzind c-a divorțat Þara-ntreagă e șocată, Fi’ndcă astfel s-a aflat Că fusese... măritată!

E trist să tot aud, mereu, Că pâinea se câștigă greu; De-acuma-ncolo, așadar, Mănânc homari și caviar.

Acum, cand las in urma atat de multe toamne, primeste-mi sufletul de piatra la temelia templului Tau, Doamne!...

atunci dumnezeii tăi te-au aruncat într-o lume străină ca pe-o haină mâncată de cari ca pe-un orgasm mincinos în pântecul planetei erai doar o tumoare în plus în vaginul mamei ucise

Vin ortacii!... I-am văzut Printre căști si printre scuturi. Au ieșit mai toți din șut Să ne ia guvernu-n... șuturi!

Tip text: Poezie Topica acestui text: Epigramă N-are multe-n bilă, Niște rămășițe... Și-astăzi e gorilă Într-un club de fițe.

Meșteri mari, precum se știe, Sunt românii-n toate cele: Fac fațade, tâmplărie... Dar mai fac și... portofele!

Centura-i plină de fetițe Ce umblă-n scurtele fustițe Si-trec mereu simțul măsurii Că-ți cer pe față de-ale...gurii!

Așadar si prin urmări Trebuiesc recunoscuți Cetățenii-acestei țări Ca fiind...binevăzuți.

Poți din când în când s-adormi, Să visezi la marea-ți fală, Dar să nu mi te transformi În...Putoare Mondială.