Sorin Olariu

N-am putut să-l arestăm Că se luptă ca turbat, Iar acuma ne predăm Fi'ndcă ne-a înconjurat!!!

Vreau să știți că de femei Nu mă las până la moarte; Chiar aseară-avui vreo trei… La lansarea mea de carte!

E trist să tot aud, mereu, Că pâinea se câștigă greu; De-acuma-ncolo, așadar, Mănânc homari și caviar.

Poporul nostru milenar E cârmuit de-un marinar, De-aceea nici nu-i de mirare Că suferă de rău de mare.

Românul nostru, plin de zel, Întoarce fața spre Apus: Mai bine Varză de Bruxelles Decât Salată a la Russe!

Sunt un bărbat dintre acei Ce nu va fi în veci supus; În fața voastră, dragi femei, Voi ține-ntruna capul sus!

De-au să intre-n închisoare mircea sandu și mitică, Microbiștii, mic cu mare, Le vor duce lipsa... mică.

Criza e de anvergură, Peste tot e cam nasol: Niște fete pe Centură Au rămas în fundul gol.

Despre-această întâmplare Trebuie să știți și voi: Noaptea asta-i cea în care Dăm o limbă înapoi. (poantă preluată de la prietenul Eugen Posa)

Patronul cel deloc integru Vindea țigările la negru, Iar astăzi, după cum se pare, I-au aplicat un cod de bare.

Lâng-un pom, pe după casă, Strig-un țânc în gura mare: - Ia uitați ce mai mireasă, Face pipi din picioare!

Pe-aleși, ca după carte, I-aș pune-n galantare, Pe fiecare-n parte Cu codul lui de bare.

îngerii plâng că li se împuținează cerul oamenii plâng că li se împuținează pământul rădăcinile plâng că nu au dreptul la vânt cât despre mine află că SÎNT

Soacră-sa-i deschide uși, I se poartă cu mănuși, Însă ginerele-i trist Că-s mănuși de... pugilist.

Toți românii de pe-afară Vor în țară să se ducă Fi’ndcă dup-un ceas în țară Iar le vine dor de ducă.

Un strigoi, pe geam, văzu O femeie-n pielea goală: - Tii, să mor eu dacă nu! ... Dama asta e mortală!