Poezie
Șapce ani dă acasă
poezie în grai bănățean
1 min lectură·
Mediu
Drajii mei, dă la o vreme cred că șciț că traba-i groasă:
Cineretu\' nu măi are ăia șapce ani d-acasă!...
Șî m-ar plașe să fiu dascăl, să le dau la fișcecare,
La narozî ășcia cineri, câce-un patru la purtare!
Ascultațî-mă pă mine, vreu să șcie az\' tot natu\'
Că d-o vreme cineretu fașe dă rușâne satu\'.
Nu vă zâc nișio minșiună, să vegeț șe întamplare
Am pațât în vara asta, dă Sântămăria Mare.
Că m-am dus dă gimineața, pântru-așa, v-un șeas o două
Să mă rog ca tot creșcinu\' la bisărica a nouă.
Și m-am tras măi la o parce, ca tot omu\' al cumince,
Să ascult cum să cuvine șe ne zâșe dom\' părince.
Când colo, să vez\' comege: uice-așa, în graba mare
Un copil să bagă-nuntru dohănind dântr-o țâgare!
Am rămas ca prostu-n ploaie șî d-așa o grozăvie
M-or scăpat pă jios Pleiboiu șî uiaga dă răchie!
002.877
0