Ideea nu e deloc inedită. Am citit ceva asemănător într-o publicație, cam prin anii 1999-2000, următorul catren -geamăn cu cel de față. Nu-mi mai aduc aminte autorul, în schimb catrenul mi-a rămas în memorie și-l reproduc aici:
Un tip subțire ca nuiaua
Îmi spune cu durere-n glas:
"Atât de mult am strâns cureaua,
Că am făcut-o pentru ceas!"
p.s. Am să caut prin arhiva personală și îți voi spune numele autorului.
I-am zis neveste-mi, Măriei,
Să-mi facă rost de o curea
Ca pentru ceasul Primăriei.