Modestie

O altă pană demnă de luat în seamă. Am văzut pe sait câteva Nume în ale epigramei. Și cum mă interesează genul, mă mai bag și eu în seamă.

Culmea ghinionului

Vă spun cînd este rostul
De ghinion sadea:
S-o faci ades pe prostul
Și... să rămâi așa.

Cu prietenie, Mișu Petrescu

Intrând în vorbă fără rost,
Mi-am dat, cumva, cu stângu-n dreptul,
Dar - să mă credeți - nu sunt prost,
Voiam să fac doar pe deșteptul.

Parcă s-ar potrivi aici:

Rostul înțelepciunii

Înțelepciunea o slăvim pe drept,
Dar în zadar îi căutăm vreun rost:
E greu să fii atât de înțelept
Încât să nu se vadă că ești prost.

Un actor, mai tânăr, este drept,
Probe dând, să-și afle cumva rostul,
Eșuează-n roluri de deștept,
Face însă, strălucit, pe prostul.

(Sunt prea modest și vă spun drept,
Să nu mă mai luați la rost:
Când zice lumea că-s deștept
Mă simt deosebit de prost.)
(Sorin Olariu)

N-ar vrea ca false ipoteze
S-apară și să facă școală,
Nu-i cazul să se-ngrijoreze,
Prima impresie înșeală!

Rătăcind prin mediul ocult,
Mă cuprinde-o stare de psihoză:
De mai studiem prostia mult,
Să nu se creeze simbioză.