sorin golea

oh, dar când am ucis, cu zgomot - firește pe sub tufișuri, pasărea fricii. nici nu visam, nici nu visam - cumva o fiară sinistră, pe care bărbătește am înfruntat-o. eu din

întuneric. nu înțelegeam ce fapte de lemn vor naşte păsările migratoare. eram în vii, ascunşi necuprinsului; ghemuiți. o cădere adâncită venea dinspre salcâmi; chiar în

ce se poate minți? peste tot numai adevăr! vorbele, nu, – pietrele, nu, nici măcar duhul iernii, prins de anul nou la pulpa mulțimii înnebunite;

alunecarea devine dulce; ieftine mesaje, rotunjite. bani; albire a pietrelor din preajmă - prietenie înfricoşată!

(greața. o putere zbârlită peste lanurile cărnii! trecere în hotarele galbene ale morții. noaptea, golul s-ar fi împlinit lin, apa în picături lovindu-se de perete. aşa se vedea colțul casei în

statuia morții se ciobise la picior.

în căldura chinuitoare, ar trebui ca jertfiții să râdă! dar ei, toți, sunt încrâncenați! sunt loviți de nebunia fioroasă a nedreptății! - pământul nu aude; brazdele zac, toropite

durerea se filtrează: devine o pădure - iubită peste drumul prăfuit de mama pădurii. așa cum te-am iubit eu pe tine; ca mâine nu se mai știe de câte

lumea nu este făcută din nimic; este facută de dumnezeu din dumnezeu. și poate că l-a durut și îl doare; în aceste frumoase maternități - și pe aceste frumoase ogoare. poate că… iubirea

alergarea lichidă. iubirea tocmai îmi zâmbea - iarba era a altcuiva nu înverzea, nu-ngălbenea și anotimpul se oprea împotmolit în mal abrupt; cărarea traversa prin apă; se vedea. din

e importantă cantitatea-n rai - doi îngeri e-o ipostază mai bună decât un înger; în rai... străzile sunt mai luminoase, merele roșii, mai cărnoase. lemnul 'i sânger – (nu

doi bețivi își dădeau cu vorbele în cap, la intersecția bulevardului cotroceni cu splaiul independenței. cuvintele li se scurgeau pe obraji, în apă, în frig

cenușiu. pe strada baroc, printr-un veac tomnatic, te umpli de suflet, iubire și pace. o zi nesfârșita e-n toate, un fum, ceru-i căzut și pământul aproape. nimic nu țâșnește. spre

ușor. 7,62 - cartuș rece de aer dinspre dealul îngălbenit - în ierburi; lucrurile ți se agață de piele; - scapi cuvântul din mână… ultima pasăre care zboară la capătul privirii lasă

garduri, grosimea lumii, zodiile cancerigene ale frigului – cenușiu, în banchize grele; gheața. trist se zbăteau în vânt buruienile uscate – îndeaproape, pe drumul roman, cu

călărețul. aer pe bulevarde; albastru - ramuri agățate de nimic. substanța ciudată a inocenței pregăteşte marele concert: lăutarul şi

nervul poetic, undeva, sub ochiul pictat al sfinţilor, cu acul ruginit l-am înţepat… au ţipat. poetul era treaz, nu era beat - el sta nemişcat aşteptând o stare sexuală. arat. semănat! bine…

războiul lucrurilor cu nimicul care le desface. mişcare. se coc oameni în propriile lor trupuri; - şapte miliarde de anotimpuri călduroase. suflete tinzând să se despoaie de

răgaz. stradă-n septembrie; (frumusețea nu are străinătate). trotuarul caselor albe de dincolo de bogăție - suflet încălzit. arbori ai liniștii. nu sunt sărac! –

cunoaşterea perfectă, albastră. o stea. zeul stătea la masă - mânca! copacul fusese poluat, nu mai avea frunze, nu se vedea... carne - 5+7. golea.

ce-ar mai fi trebuit? formele; - sclipiri de peşti în vacanțe montane. ani lungi înainte, frică albă - copilul adâncit în iubirea absurdă. în trunchiuri de pini

pe când vorbele se înclinau către obiecte - mers de felină. pândit - eu din tine împușcat prin lenjeria fină. doamne! iubirile agățate de-un cui, - de-un clipocit de

... şopteau ceva îngrozitor... râu sângeriu - istovitor, sub soc; pe-un mal răzbunător - (gonit în lemn, uitat de zbor...) cetate ascuțită, - de cocor - plutirea? trăgeam prin seară,