+

l-am mai întâlnit la Marco Lucchesi, în Meridian Celest. Poeme aforistice care lasă loc explorării semantice. Necesită reflexie și implicarea cititorului, acesta din urmă devenind o extensie a autorului. Unii poate preferă ca autorul să vină cu o dezvoltare, dar e interesant și așa. Succes!

folosit simbolul cărbunelui; prin faptul că este extras din adânc, prin culoarea închisă, prin faptul că poate păstra jarul și căldura, numai ignorat nu poate fi, spunând povești pământenilor: "eu și tu!"

cum se formează cărbunele, ce energie degajă..., contribuind la o nouă arhitectură a iubirii... Tocmai asta este frumos, să te duci cu gândul acolo, după cum spuneam în primul comentariu.