O întâmplare cu prieten

nu. beam bere la o terasă – pe-un trotuar în înmuiere. brusc, dumnezeu: ”uita-te-n jur, ce vezi?” lume multă, printre chelneri amărui - ”doamne, văd oameni”. ”destulă durere, toți vor muri,… să nu te bazezi pe ei! mai uită-te: – ce vezi?” ”văd lucruri, doamne – care duioase se reduc la spații absolute, la cuburi și sfere…” ”toate lucrurile se vor prăbuși; să nu te bazezi pe ele!” eu stam și beam bere la terasă, în vremea căldurilor: ” – și eu? și eu în ce să mă înșurubez?!”, am întrebat nuanța verde ca o fiere; n-a mai clipit, n-a spus nimic. intraserăm, lângă obor, printre mașini parcate aiurea, pe trotuar – într-o gigantică tăcere.