Ma pregateam mereu de plecare
Spre visul dorit , spre locul in care
Gasi-voi minuni , miros de padure
Si pasari zglobii si tufe cu mure ,
In care zana va sta sub artar asteptand
Cu nimbul
De voi sfarsi , amice , promite-mi , nu vei plange ,
Nu merit multe lacrimi si nu vreau nici prohod
Caci fost-am doar in viata un bulgare ce ninge
Cu fiece traire si m-am simtit narod .
Am
De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Þi-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai
Ce văd...
E adevărat?
Tu ești? Cum?
N-ai plecat? Tot mai rămâi?
De ce zâmbești?
E adevărat?
Te-ai răzgândit? Ne-am împăcat?
Iar ne iubim?
Sau poate și azi ne regăsim
Aceeași vechi
Iar mi-e dorul
In pridvor
De pripas
Asteptind
Ne-ntelegind
Adormit si aromit.
Nici furtuna si nici luna
Nu mai trece nici petrece
Numai timpul viscoleste
Ca nebunul
Troienindu-mi
Lasa-ma sa te privesc,
Doar asa imi pot explica
Ce mult te iubesc!
Surasul tau m-a vrajit
Si m-a adus aici.
Vreau sa-mi strig iubirea
Ca sa mi-o poarte departe vantul.
Sa ne lasam
