Poezie
Poveste fara de sfarsit
1 min lectură·
Mediu
Ma pregateam mereu de plecare
Spre visul dorit , spre locul in care
Gasi-voi minuni , miros de padure
Si pasari zglobii si tufe cu mure ,
In care zana va sta sub artar asteptand
Cu nimbul alaturi si gandul cantand
Sa vina voinicul sa-i dea ca sa bea
Din apa cea vie facuta din nea
Sa-l scalde in raze si-n nectarul din mare
Sa-l pieptene vantul , sa-l imbrace o floare ,
Acoperindu-l frunze cazand din copaci ,
In surdina soptindu-ti : \" El doarme , tu ... taci !
Nu-l destepta , lasa ca visul
Sa-l legene-n luna de mana cu plansul ,
Un veac ca sa treaca , s-adoarma cu dansul ,
Tu pleaca departe , incaleca-ti manzul
Si spune la toti c-a atipit
In visu-i de aur fara sfarsit . \"
Mi-era viata-ntreaga o grea cautare
Dar n-am gasit clipa in care
Puteam sa trec in noapte spre cer ,
Sa ma plimbe comete , dar acum nu mai sper
Caci simt singuratatea topind ca un soare ,
Acoperindu-mi ochii c-un val de racoare ,
O-nvolburare de vant , dar lacrimi amare .
012849
0
R