Ce văd...
E adevărat?
Tu ești? Cum?
N-ai plecat? Tot mai rămâi?
De ce zâmbești?
E adevărat?
Te-ai răzgândit? Ne-am împăcat?
Iar ne iubim?
Sau poate și azi ne regăsim
Aceeași vechi
In noapte ma trezesc visand...
La fel si ziua, vrand-nevrand.
Gandul imi zboara doar la tine,
Am uitat de tot de mine.
Nu mai stiu cine sunt eu,
Care este scopul meu?
Traiesc murind si viata
Lasa-ma sa te privesc,
Doar asa imi pot explica
Ce mult te iubesc!
Surasul tau m-a vrajit
Si m-a adus aici.
Vreau sa-mi strig iubirea
Ca sa mi-o poarte departe vantul.
Sa ne lasam
Te iubesc!!! - zise el
Te ador!!! - zise ea
Si-apoi
Anii,
Cazind unul peste altul,
Cu speranta zidului,
zidul ca statornicie,
statornicia ca moloz.
Te ador!!! - zise el
Te iubesc!!! - zise
Iar mi-e dorul
In pridvor
De pripas
Asteptind
Ne-ntelegind
Adormit si aromit.
Nici furtuna si nici luna
Nu mai trece nici petrece
Numai timpul viscoleste
Ca nebunul
Troienindu-mi
Frumoaso,
nu mai plinge!!!
Roua
e musai sa soarba iarba
altfel
in grindina se va preface.
Iubito,
nu mai minti!!!
Fulgerul
trebuie sa atinga pamintul
altfel
va mingiia zadarnicii.
Inger
Tu m-ai iubi?
Sau ma iubesti? Hai zii!
Vreau sa te aud spunand
Ca ma iubesti si ca in gand
Mereu acolo eu am existat
Langa tine... si nu m-ai uitat.
Sau tot ce-acuma zic
E doar un vis, e un
Te rog ramai o clipa inca
Ca sa te strang duios la piept.
Din fericirea mea adanca
As vrea sa nu ma mai destept.
Si totusi luna iese-n zare,
Albeste zidu-nalt si gol...
Da-mi cea din urma
Pleoapele ti se inchid de somn
Deja-i tarziu acum
M-aplec si le sarut usor
S-apoi incet iti spun:
Sa nu pleci nicicand in lume
Sa nu ma parasesti
Sa nu-mi incalci nicicand cuvantul
Iti cer sa
Privesc cerul instelat
Si luna cum rasare
In minte chipul tau curat
Aievea imi apare.
Tu esti departe si-mi lipsesti
Si-as da orice sa fii cu mine
Si la ureche sa-mi soptesti
La rau... dar
Daca iubirea este crunta
Si-n viata suferi far\' sa vrei
Speranta este-ntotdeauna
Mireasca unei flori de tei.
Sa ai incredere mereu
In drumul scurt, ce te invata
Ca dragostea e mult prea
Te iubesc atat de mult
Si te-as vrea in calea mea
Nu ma pot trezi la viata
Am adormit in vraja ta.
Te iubesc nu mai stiu cum,
Nu mai stiu de cand, de unde...
As vrea sa urc pe-un varf de
Doamne,
Am uitat sa iubim
Si parca toti murim
In acelasi pacat.
Am uitat sa mai radem
Sa ne bucuram
De toate comorile pe care ni le-ai lasat
Si-n loc sa-ti deschidem poarta
De soare si
Spune-i, prietene, cat de mult o iubesc,
Spune-i cat sunt de bolnav,
Spune-i ca n-am sa mai traiesc
fara sa-i vad chipul suav.
Spune-i atunci cand o vei intalni
Cat de mult incerc sa o
Niciodată nu esti
Lăngă mine
Să-mi amintesti
Cât de dor mi-e de tine
În trăsnite povesti
Din care nu stiu cum
Lipsesc si lipsesti
Tocmai când învătăm
Să rostim în tăcere
Te iubesc,
Gata,...s-a terminat,
am plecat si este pentru totdeauna!!!
Niciodata n-am sa mai ma-ntorc!!!
Iar din dorintele tale... niciuna
sa indeplinesc, de astazi, nu mai pot.
Ai fost mai mult
Te-am așteptat...
părul tău, aur la culoare,
strălucea ca grâul, vara, în soare,
și creșteai, creșteai pe zi ce trece
însă rămâneai tot rece.
Așteptam...
așteptam mereu vara să vină,
Trebuia să fie iubire,
dar nu a fost decât minciună,
Trebuia să fie numai unire,
dar a fost iubire nebună.
Căci numai unul din noi a iubit,
iar celălalt a fost necinstit,
Căci numai eu te
Doamne,
Am uitat să iubim
Și parcă toți murim
În același păcat.
Am uitat să mai râdem
Să ne bucurăm
De toate comorile pe care ni le-ai lăsat
Și-n loc să-ți deschidem poarta
De soare și
Credeam că cerul e nelimitat,
Că viața în sine e numai plăcere.
Că niciodata nu voi fi supărat,
Că nu voi avea de înfruntat vreo durere.
Credeam că omenirea e-un lucru sfânt,
Că
Ai putea veni oricând
La marginea tăcerilor
Gând...
Ai putea aluneca
În lacrima mea,
Ai putea
Trece pe sub curcubeu
Fiindcă stii că acolo
Sunt eu...
Jumătatea rămasă atunci
De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Þi-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai
Știi, de mult am uitat sa zâmbesc,
Vezi, tot ce-a fost noi acum mă privesc,
Nu, nu mai plâng, doar plec pe alt drum,
Eu, numai eu am ales durere si scrum.
Pot, pot sa încerc sa zâmbesc un pic
Greu sa duci povara crucii cand aceasta ti-e straina
Dincolo de legea firii prin vointa si credinta ,
S-ascunzi vesnic dup-o masca tot ce simti in suferinta ,
Sa fi vesel ca un faun cand
