Poezie

Credeam...

1 min lectură·15 noiembrie 2007

Mediu

Credeam că cerul e nelimitat,

Că viața în sine e numai plăcere.

Că niciodata nu voi fi supărat,

Că nu voi avea de înfruntat vreo durere.

Credeam că omenirea e-un lucru sfânt,

Că fericirea se rezumă la a avea tot.

Râdeam când vedeam lumea plângând,

Fără să realizez cât sunt de netot.

Credeam că iubirea este un mit,

Poveste insipida de adormit copiii.

Eu acest sentiment nu l-am dorit,

Îl consideram un elogiu adus nebuniei.

Credeam că voi scăpa nevătămat,

Că voi putea ocoli aceasta sclavie.

Dar iată că totuși m-am înșelat,

Căci soarta-i dotată cu ironie.

Credeam că nu voi avea niciodată

Senzația că sunt inferior.

Speram că îmi voi trăi viața toată

Crezând în mine și-n viitor.

Dar când Te-am văzut, credința goală

S-a spulberat într-o secunda.

Am văzut în iubire o chestiune normală,

De care viața zilnic abundă.

Cerul atunci mi s-a părut îngust

Și-n viață am găsit durere.

Păcatul primordial mi s-a părut just

Și-am presimțit o decădere.

001.794

Sorin Florin ROSCA. “Credeam....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-florin-rosca/poezie/1753760/credeam

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.