sorin ene

mijloacele expresive capata insemnatate in functie de amplasarea esentelor. se obtine un echilibru final, accentuat mai cu seama inlauntru. ca si cum ai patrunde cu o sonda minuscula pentru a avea o vedere reala a ceea ce sta ascuns cu disctretie. poem cu atitudine proprie, totusi independent, nesubordonat.

reactiile pot parea firesti doar din punctul nostru de vedere. si nu judecata de aici rezolva sau definitiveaza ceva, ci doar potentialul valorificat. conflictele cu noi insine sunt cele mult mai greu de stins, pentru ca pot fi perene. restul e provizorat. iti multumesc eu pentru aprofundare si distingere cat si pentru prelungirea izvoarelor. onorat de prezenta.

de rau, cam asa arata un text de atelier. in opinia mea, desigur

am tinut cont de sugestia ta, prin urmare am modificat. sper sa iti para altfel acum.
iar ce s-a intamplat cu primul text, nu, nu as fi vrut sa para scandal. voiam doar un singur raspuns, sa inteleg de ce. afla ca raspunsul nu l-am primit nici in ziua de azi, nici macar in urma unor e-mailuri. acum dumnezeu stie, ca e de atelier sau nu, mai putin important pentru mine. relevant ar fi fost sa stiu exact ce anume din acel text a determinat incadrarea la atelier. cat \"de bine\" a fost sau nu, iar nu conteaza. greu digerabil de catre mai marii de pe aici deja am devenit. dar stiam de la inceput ca ma va astepta o pecete neagra. cand te afli prima data pe site-ul asta, ai impresia ca totul e bun si frumos. nu te baza pe asta. cu timpul ajungi sa asisti la atatea imbrancituri, rautati gratuite, ironii nemeritate si cate altele. nu contest ca-s si oameni intelepti si poeti remarcabili. pacat ca aspectele astea sunt independente unele fata de celelalte. faptu\' ca anumite texte ti-au fost trecute la atelier nu ar trebui sa te descurajeze. exista destule nedreptati. ca-s voluntare sau nu, depinde de \"sefi\". am vazut texte aproape fara cusur, din punctul meu de vedere, aterizate la atelier, precum si texte mai mult decat indoielnice, tolanite lejer in pagina principala. cum, spre exemplu, nici nu mai tin minte de cata vreme nu am vazut o steluta data pentru incurajare, chiar daca un text nu intruneste toate conditiile. pentru unii ar fi un imbold. o permite si regulamentul, etc. in fine, ar fi prea multe de discutat pe acest subiect, dar pentru ca lucrurile oricum nu se vor schimba, ma opresc aici. si iti foarte multumesc pentru prezenta.

„ în grădina lui ion
a căzut un avion
și pe coada lui scria
“români nu furați” ” (Gadjo Dildo)

cezara
textul asta a intrat la retopit in zeci de randuri si in continuare imi pare lipsit de procesul valorificarii. asadar, faptul ca a putut ajunge la tine nestirbit, ma determina sa il privesc acum intr-o altfel de lumina.

ionela
unele amitiri devin atat de vagi, incat nici nu mai stii unde te-ai intalnit cu ele sau daca. altele raman neschimbate. poate de aici intrebarile, mirarile, senzatia unui straniu deja vu:)

maria
s-a nascut dintr-un naufragiu. de acolo tavalugul, incercarea de a masura in litere universul difuz. impregnat cand cu praf, cand cu soare.

va multumesc. si nu pur si simplu. simplu si pur

cand spui - eu stau lîngă dînsa , imi pare ca se pierde din intimitate, de ce nu langa ea? asta fiind singura obiectie, asa cum o vad eu, spun ca, in rest, admir valentele afective ce nu impun delimitari, aerul e respirabil, reglat in ton cu tabloul general. adica absoarbe si nu aluneca.

lavinia
e pentru tine, dar fara lacrimi. nu reveni, ca stiu. multumesc eu

leonard
fie cum spui. mai mult de o analiza estetica eu nu pot face, se poate sa ai dreptate. multumesc ca ai trecut.

ioana
eroina acestui text exista. o consider o invingatoare:) multumesc frumos de prezenta si ganduri

valori concentrate pictural. ajuta faptul ca nu e diluat nici cand este citit in sens invers. fondul dominant imi pare transmitator de straturi diferite, trimite acolo unde te-ai astepta mai putin. a intra in cuvantul intuneric poate fi perceptut ca pe o insusire lejera a neantului.

ca o apa ce nu isi schimba temperatura. se adapteaza senzorial si ramane constant. idolii ce se farama mi-au dat vaga impresie a unui gest iconoclast. apoi, o abordare calda, distribuita perceptibil.

mada, ce invoci tu, probabil ca tine de o anumita disciplina. un control al reactiilor acelora opuse spontanului. mi-ar placea sa stiu cum sa ma opresc la timp, numa\' ca la mine o singura imagine poate starni o mie de amintiri. acelasi lucru imi poate atrage atentia in mod cu totu\' diferit, nu vad niciodata la fel. poate de aici adaosul oarecum inconstient. sunt destul de adaptabil, in orice caz. si multumesc foarte.

sunt constient numai de lumea interioara. nu pot detecta punctele negre si pace. stimulii ma atrag precum magnetul. daca ai gasit o singura celula receptoare si tot e bine. din pasi se invata mersul. cu foarte multumiri pentru impulsuri.

natura psihicului e parcursa oarecum obscur. se intrevede numai determinarea, zisul din memorie. destul de strans legate intre ele pozitiile ce sustin coloana. mi-ar fi placut un proces masiv, mai fara armura, si nu doar unul oarecum tributar numai radacinilor. mai ales cand accesibilul iti e la discretie. vezi - absoarbe.

asta spuneam. am inteles la ce faceai referire. inseamna ca pietricelele alea ar trebui lasate la sedimentat pana se omogenizeaza. numa\' ca niciodata nu izbutesc sa realizez unde se intampla granita si nici unde sa depozitez reziduurile. ce usor ar fi daca as izbuti sa inteleg cum functioneaza ceva ce n-am cautat niciodata sa imi explic. multumesc pentru complexitate

ela, multumesc:)

madalina
imi cer scuze dar nu prea am inteles comentariul tau. poate e vina mea. in orice caz, multumesc ca ai trecut.

mada
si divizat, da. se intampla asa cand nu am astamparul necesar sa reduc, ori, dimpotriva, sa adaug un emitator cat de cat adecvat unei stari. nu tin la o rigoare impusa, daca se intampla sa fie acord, e doar intern. mai important e ca am inteles la ce faci referire si d-aia multumesc frumos.

cezara
nu stiu daca ar putea fi neaparat o varianta, poate ca structura ar functiona daca n-ar avea oprelisti. in orice caz, chiar si formulele complexe pot fi imperfecte. apofanticul la care faci referire parca e prea mult pentru text simplu:). multumesc mult pentru popas.

sunt cateva imagini reusite. reintoarcerea spre sine e reflectata deloc acustic. pe alocuri poate parea sintetic; raportat la intreg, necesita oarece empatie.

mi-am imaginat poemul pe un ecran. l-as fi vazut mai laconic discursul, chiar daca exista coerenta aproape de sine statatoare si imagini strans legate intre ele. de apreciat supletea decorativa si raportul inchegat dintre fluxul si refluxul intern.

domnule petrut parvescu, ma bucur ca ati putut descoperi aici echilibrul discursului. prin comentariul dumneavostra ati reusit sa imi atenuati oarece nelinisti, legate tocmai de disfunctiile pe care mi le imaginam eu. va multumesc pentru relieful luminos si gandurile datatoare de sens. cu respect.

algocalminele sunt atribuite aici starilor si nu durerii in sine. prin incadrare, poate fi panaceul ce determina uitari. macar atat. cred ca am fortat putin inlaturarea reglajului, tocmai pentru incerca sa estompez standardul. m-a bucurat venirea ta. si multumesc foarte pentru evaluarea prin semn.

intersectarea obiectelor cu ideile, pendularea deloc anevoioasa, particularul subliniat ca punct forte, toate extrem de reusite. detaliile ce tin de exterior, imi par undeva la limita dintre apa si foc. un poem excelent.