Liniște
Șsst... poetul doarme! Liniștea-i adâncă Din când în când sub pleoape Se adună câte-un vis ce parcă dintr-o dată Se năruie în șoapte Ce n-au mai apucat a fi rostite
STSorana TopaCe cauți tu în viața mea?
Ești umbra din privirea mea Ce gândul mi-a vegheat Ca un ocean de vise amestecate Ce-a revărsat senin peste cuvinte Ești gândul meu ascuns Ce-n tainica lumină Pe ușa intredeschisă a
STSorana TopaTorente
Torente năvalnice lovesc stâncile, Surpate sunt malurile toate Noroiul s-a întins ca o moarte, Soarele a atins de mult zările. Ce vuiet asurzitor dă năvală, Pajistea verde e tot mai
STSorana TopaÎnger de piatră
Cine ești tu? Ești înger sau ești demon? Ce soartă crudă te-a scos în calea mea. Mi-ai luat mințile și m-ai adus în pragul disperarii, clădind imense palate de cristal. Ce vrajă ai abatut asupra mea,
STSorana TopaRetorică
Gară sau cameră de hotel, Stai un minut cât aștepti un tren Ce poate vine sau ce poate a plecat. Ce dor imi e de tine! Dar oare unde mi-am lăsat? Bagajul care parcă il aveam Nu il gasesc, aveam
STSorana TopaLicurici
Stropi de tăcere ce se aștern de jur împrejur, Ca o zăpadă din luna mai Și focuri mici se aprind lângă noi Din licuricii care vor să se-ncălzească. Tropot de cai în gheața din amurg Și frigul
STSorana TopaStare de fapt
Ceasul a-nceput să meargă înapoi Refuzând ca timpul să mai treacă Mintea mi s-a întunecat încet Toate au dispărut deodată. Vocea ta o aud mereu „Crezi în mine, hai încearcă” Soarele a apus
STSorana TopaMeandre
Ciudate sunt meandrele sorții Când valurile ne izbesc de câte un mal Ne agățăm cu disperarea unui muribund De ultima bucată din barca în care am stat Când valul se retrage, ne duce iar în
STSorana TopaProfetul, magicianul și saltul la trapez
Era liniște ca de obicei. Profetul privea în gol. Ziua nu mai avea început și nici sfârșit. Ultimul călător care ii batuse la ușă întorsese spatele și se depărta cu pașii grei pe aleea prăfuită.
STSorana TopaUșa
Am închis ușa, odată Din greșeală, primăvara a rămas afară. Am umblat străin prin stele, Căutând lumina din ele. Într-un tarziu, mi-am dat seama Că lumina nu era înăuntru, era afară. Am
STSorana TopaSens
Gheare adânci înfipte în carne pâna la os; Focul arde mocnit. De departe întors călătorul Atinge cu bățul jarul încins Cu dinții din carne mușcă, sorbind zeama care se prelinge pe trupul
STSorana Topa