Retorică

Gară sau cameră de hotel, Stai un minut cât aștepti un tren Ce poate vine sau ce poate a plecat. Ce dor imi e de tine! Dar oare unde mi-am lăsat? Bagajul care parcă il aveam Nu il gasesc, aveam și actele in el Și mă trezesc speriată când te caut Nu te gasesc nici la hotel Și bateria de la ceas s-a consumat Cât a trecut? O clipă, un an sau zece ani? E o farsă, vreau să râd. Dar nici o mască nu există peste față Plâng ca un copil când s-a pierdut de mama lui. Și dintr-o dată nu mai sunt în gară ci pe plajă, Cu picioarele goale mergând prin apă. Mă iau la întrecere cu pescărușii M-arunc în mare și râd ca o nebună Căci tot ce-a fost a fost bestial De ne-nțeles pentru întreaga lume Și chiar și pentru mine mai târziu Când cetățeanul din camera de vis-à-vis Mi-a spus protocolar: v-am adus un buletin. Hohot de râs. Ce fel de râs ? Isteric, râs nebun sau râs de plâns? Uitați un cetățean care ne face de râs! Și nu respectă legile de circulație. A traversat pe roșu. Trebuie arestat. Să ne-arate buletinul. Nu merită iertat. Ce mare nerușinare, să fie decapitat Au strigat în cor toți cetățenii Cu buletinele intacte și fără nici un tremur în glas. Ce știau ei ? La plajă nu mergeau că nu-i moral Să mergi desculț prin apă, De-a dreptul demn de judecat. Săracii proști, nimic nu mai simțeau Cine-i mai demn de milă? Nebunul exaltat ce simte până-n ultima celulă Și râde fericit sau plânge până la ultima simțire, Sau cetățeanul demn, cu buletin intact ? Și-acum mi-am pierdut buletinul, Nu e în geantă, nu-i nici la hotel Ce mare tragedie o să se petreacă În patru acte și cu pauza pentru refren. Un singur lucru mai contează. Am mers desculț pe plaja și prin apă Și nu mai pot uita.