Pentru tine, din poveste, am cules doar vorbe-alese,
Numai despre magi și zâne și prințesele nebune,
De piticii cei frumoși și de urși morocănoși,
Și de licurici albaștri strălucind ca
E o clădire veche, aproape dărâmată,
Plină de amintiri, ca o popotă de armată.
Cândva era solidă, înaltă și frumoasă,
Acum e însă tristă și plină de angoasă.
E ca un labirint uriaș, știut numai
Am vrut doar clipe și speranțe și-n schimb mi-ai dat iubiri de infinit ...
Am vrut minuni în peisaje dezolante și-n schimb mi-ai dat un suflet rătăcit ...
Am vrut nebuni de alb să fim măcar o
Valurile înspumate duc iubirea mea în larg,
Trec secunde, trec minute...dar trec toate în zadar.
Trece un vapor albastru, mă uit tristă la catarg,
Viitor, trecut, prezent...totul e un vis
Eu voi muri încet, dar sigur, și soarele va dispărea,
Și lumea-ntreagă, gri si tristă, va suspina în urma mea.
Căci nu vor mai fi lacrimi, poezii să mă întoarcă printre vii,
Iar cerul-și va
În dar mi-ai oferit cuvinte
Și m-ai lăsat să le culeg;
Să ard de patimi și dorințe
Și să creez din ele un întreg.
Din apă ți-am luat sclipire;
Argint curat, mărgăritarul pur,
Și am spălat
Un nor, un strop de ploaie, o adiere de vânt, o alinare
Un strigăt în noapte, o ultimă chemare
O rază de soare, un chip, o mirare
Un trandafir uscat, un bilet uitat ...
Un ceas rămas în urmă, o
Copile drag, tu dacă ai vrea,
Dar numai dacă ai vrea, tu ai putea
Cu mâna stângă să cuprinzi o stea
Și să mi-o prinzi in păr, mărgăritea.
Tu ai putea citi in lună
Cuvintele ce-n minte îmi
SS