Frânturi de povești
Pentru tine, din poveste, am cules doar vorbe-alese, Numai despre magi și zâne și prințesele nebune, De piticii cei frumoși și de urși morocănoși, Și de licurici albaștri strălucind ca
Închisoarea de nebuni
E o clădire veche, aproape dărâmată, Plină de amintiri, ca o popotă de armată. Cândva era solidă, înaltă și frumoasă, Acum e însă tristă și plină de angoasă. E ca un labirint uriaș, știut numai
Am vrut
Am vrut doar clipe și speranțe și-n schimb mi-ai dat iubiri de infinit ... Am vrut minuni în peisaje dezolante și-n schimb mi-ai dat un suflet rătăcit ... Am vrut nebuni de alb să fim măcar o
Încet, s-au dus
Valurile înspumate duc iubirea mea în larg, Trec secunde, trec minute...dar trec toate în zadar. Trece un vapor albastru, mă uit tristă la catarg, Viitor, trecut, prezent...totul e un vis
Despre mine
Eu voi muri încet, dar sigur, și soarele va dispărea, Și lumea-ntreagă, gri si tristă, va suspina în urma mea. Căci nu vor mai fi lacrimi, poezii să mă întoarcă printre vii, Iar cerul-și va
În dar
În dar mi-ai oferit cuvinte Și m-ai lăsat să le culeg; Să ard de patimi și dorințe Și să creez din ele un întreg. Din apă ți-am luat sclipire; Argint curat, mărgăritarul pur, Și am spălat
Fara sens
Un nor, un strop de ploaie, o adiere de vânt, o alinare Un strigăt în noapte, o ultimă chemare O rază de soare, un chip, o mirare Un trandafir uscat, un bilet uitat ... Un ceas
Dorință
Copile drag, tu dacă ai vrea, Dar numai dacă ai vrea, tu ai putea Cu mâna stângă să cuprinzi o stea Și să mi-o prinzi in păr, mărgăritea. Tu ai putea citi in lună Cuvintele ce-n minte îmi
