Poezie

Închisoarea de nebuni

1 min lectură·3 decembrie 2007

Mediu

E o clădire veche, aproape dărâmată,

Plină de amintiri, ca o popotă de armată.

Cândva era solidă, înaltă și frumoasă,

Acum e însă tristă și plină de angoasă.

E ca un labirint uriaș, știut numai de noi,

De cei ce-am fost acolo când nu era gunoi,

De cei ce ne-am iubit, am râs și-am plâns în ea,

Și ne-a fost casă primitoare, acoperiș sub stea.

Acolo am aflat, într-o-ncăpere mare,

Că viața noastră este un fulg expus la soare,

Că totul se rezumă la clipe mici, secunde

Și că adevărata fericire în ele se ascunde.

Acum e praf pe scări și zidul parcă plânge,

Tu, timp necruțător, de ce o vrei a stinge?

Este refugiul nostru, al celor ce-am iubit-o

E închisoarea de nebuni, și noi am prețuit-o.

001.271

Sorana Strat. “Închisoarea de nebuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-strat/poezie/1756658/inchisoarea-de-nebuni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.