Sorana Petrescu Felicia

Prima dată vreau să vă mulțumesc frumos pentru sfaturi, trecere și comentariu.
Este adevărat, textul conține destul de multe \"artificii de scriere\", cum bine ați spus. Și este poate chiar puțin ieșit din stilul meu obișnuit. Dar lucrul acesta a fost cît se poate de spontan, și face parte din ideea, în sine, a textului, și anume aceea de a descrie cu cît mai multă sinceritate, chiar și cu ajutorul acelor artificii, o anumită stare, cît se poate de REALÃ. Pentru că acest text nu are nici o legătură cu fixțiunea.
Și, din perspectiva aceasta văzut, aveți dreptate, nu este un text de literatură așa-zis \'tipică\', sau unul ușor de \'digerat\' pentru majoritatea cititorilor. Dar nici nu am căutat asta, de această dată. A fost mai mult ca un experiment, care, cum am mai spus, din punctul meu de vedere a reușit din perspectiva intenției inițiale pe care am avut-o în privința sa. Și cu asta am vrut să justific de ce, de data aceasta, aleg să nu vă urmez sfatul de a-l schimba. Pur și simplu pentru că ar fi ca o \'trădare\' la adresa autenticității lui, și asta din punct de vedere personal vorbind, nu neapărat scriitoricesc (unde de altfel vă dau și dreptate, cum am mai spus).
Dar cu tot respectul, țin să vă mulțumesc încă o dată, cît se poate de sincer, pentru sfaturi. Într-un alt context aș fi ținut, cu siguranță, cont de ele. Și chiar m-a interesat părerea dumneavoastră la adresa acestui text.

Toate cele bune, și vă mai aștept! :)

Sorana

Știi Pavel, nu știu dacă te-ai așteptat sau nu la acest răspus, dar TE-AI PRINS! Ceea ce-ai spus despre acest text, despre mine (cel puțin despre \'acea mine\' din momentul în care l-am scris) este cît se poate de adevărat.
Sunt \"un om revoltat\"! ... Nu am fost așa, nu este un lucru care să-mi stea în \'esență\', și în mod evident nici nu mă plac, ba mai mult, nici nu reușesc să mă accept în acest fel (în acest hal, mai bine zis), dar trebuie să recunosc (poate cu lipsă de modestie) că și mie îmi place acest text. În condider bun din punctul de vedere al sincerității absolute cu care l-am scris, indiferent de latura destul de \'malefică\' pe care mi-o expun. În fond, momentan face și aceasta parte din mine, și dacă voi reuși vreodată să mă schimb, să mă reîntorc la cea care am fost odată, tot va rămîne o parte din mine, pe veci, scrisă în cartea, în versurile, în haosul trecutului meu...

Toate cele bune îți doresc și îți mulțumesc pentru trecere și comentariu!

Sorana

Mulțumesc Vali... nu-mi pot explica exact de ce, dar chiar acum, în acest moment am avut nevoie de asemenea cuvinte.

Mulțumesc!

Îți doresc toate cele bune, și promit că am să recuperez tot ce n-am ajuns încă să citesc din noile tale scrieri... am fost cam absentă de pe site în ultima vreme. But \"I\'ll be back!\" :)

Sorana

Vă mulțumesc frumos pentru trecere și îmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat la mesajul dumneavoastră.
Și într-adevăr, ați ghicit, nu am scris încă ceva de care să fiu îndeajuns de sigură pentru a vi-l putea recomanda.
În realitate, foarte rar se-ntîmplă să scriu un text de care să fiu cu adevărat sigură. Pe majoritatea le consider doar niște încercări / experimente, mai mult sau mai puțin reușite, dar pe care nu mi-aș putea permite să le recomand a fi citite decît în cazuri mai rare...

Faptul că le postez pe acest site este din simplu motiv că aștept să mi se dea sfaturi de îmbunătățire a stilului. Pentru mine este un fel de școală, în care eu nu sunt decît o elevă.

Dar îmi pare bine că ați mai trecut totuși și fără să fie nevoie să vă invit. Și vă mulțumesc. Am să corectez acest text după cum m-ați sfătuit ceva mai tîrziu în seara asta.

Cu tot respectul,
Sorana

Mi-ai dat o lecție destul de importantă cu răspunsul tău.
Mulțumesc!

... - circul haotic al gîndului - provine tocmai din \'lovitura\', coliziunea dintre mine (tine, ei, etc..) și mediul înconjurător, ceea ce, în mod inevitabil duce la un soi de rătăcire de sinele inițial. Dar, firește, că la fiecare în parte acest \'proces\' are loc într-un mod diferit, propriu și personal, mai mult sau mai puțin dominat de durere...

Valentin,
La începuturile mele am privit lumea cu alți ochi (probabil că atunci o facem cu toții, mai mult sau mai puțin conștient)... dar odată cu trecerea timpului suntem supuși schimbării, (alterării) tentația în sine, imposibil de evitat, în toate stările ei infinite. Oricum suntem cu toții supuși greșelii, indiferent de statut... cred că diferența dintre un geniu și un om nu este decît forma conștientizării acestui fapt, nu neapărat al evitării, care ar fi mai degrabă de domeniul îngerilor.

Mulțumesc pentru citire și trecere!
Cu bine,
Sorana

:)

Mulțumesc pentru comentariu și trecere.
Te mai aștept,
Cu bine,
Sorana

Andrei,

\"inca o durere placuta prin care trec... poate o amintire\" Da... m-am regăsit în cuvintele tale, uneori începem a percepe durerea ca pe-o plăcere, pentru a o \'deveni\' suportabilă.
Cît despre amintiri... cred că sunt la fel de multe ca și clipele, nesfîrșite, lipsite de contur, amorfe și relative, într-o continuă schimbare. O clipă suspendată.

Sorana

Andrei, Alex, va mulțumesc pentru comentariu și trecere, și vă mai aștept ! :)

Bogdan,
Pesimismul e o noțiune care mă caracterizează pe deplin (din păcate...). Și cu atît mai mult cu cît s-au și întîmplat o mulțime de lucruri, în ultimul timp, care m-au cam răvășit... deci, totul are o explicație.
Îți mulțumesc și ție pentru trecere și te mai aștept!

Vali,
Mulțumesc. Și da, într-adevăr, ai dreptate... Ei nu au știut... pînă cînd a ajuns a fi prea tîrziu...

Toate cele bune,
Sorana

Mulțumesc Valentin. Mă bucur că ți-a plăcut!
Mersi pentru trecere, și te mai aștept.
Cu bine,
Sorana

Mulțumesc frumos pentru cuvinte. O interpretare inedita a poeziei ! Mă bucură să mai dau și de persoane cu o asemenea putere de-nțelegere, de pătrundere a cuvîntului pînă-n rădăcini.

Toate cele bune și te mai aștept ! :)
Sorana

Rares,
Prezentul s-a născut răpit. Ne scapă mereu printre degete. Noi doar îi facem jocul. Îi împlinim noțiunea de timp. Ca doar trebuie să existe și un vinovat, nu-i așa ?! ;)

Koala L`Impure,
Faptul că nu ai reușit să-nțelegi s-ar putea să fie doar problema ta... pentru alții e cît se poate de clar mesajul. :)

Toate cele bune,
Sorana

Mulțumesc Monica. Mă bucur că ți-a plăcut. :)
Te mai aștept!
Cu bine,
Sorana

Bună Vali !
Mulțumesc încă o dată, mă bucur că-ți place.

De trimis... n-am să te trimit dincolo de voința ta, și respectiv a aceluia pentru care am scris acest poem. Care bate ca o inimă singură (medalion), în afara trupului... în afara statuii în care s-a transformat, pentru mine.
Este vorba de eliberarea de un sentiment care nu ar fi trebuit să existe niciodată în afara visării, în afara jocului meu de copil... timpul însă ne-a trimis pe amîndoi undeva... prea departe... de cei ce am fost odată Noi.

Cu bine,
Sorana

iQ666 - Da, cam asta fac toată ziua, scriu...
Cît despre poză, da, este într-adevar a mea. Dar nu prea văd ce legătură ar avea felul în care arăt cu tristețea, care, precum bine ai intuit, o port în suflet. Și motive am, din păcate, destule... Dar, așa cum a spus și Valentin : \"Dacă tristețea se transformă în creație atunci există, cel puțin, un sâmbure de fericire că ai reușit să te eliberezi de ea, exprimându-te...\" ...Poate din această cauză și \"foamea\" mea pentru a crea. Trebuie să existe o cale în care să mă pot elibera de toate gîndurile, fricile, durerile și experiențele care încă mă mai macină...
Marin - un os din scheletul focului - tocmai despre un os inexistent, imaterial este și vorba.

Toate cele bune tuturor !
Mulțumesc pentru citire și trecere.
Sorana

Sergiu - Mulțumesc pentru trecere, citire și versuri. :)

Vali - Îți mulțumesc și ție și te mai aștept! :)

Cu bine,
Sorana

Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și pentru citire. Și într-adevăr este vorba de o căutare zilnică, așa cum ai spus, un soi de neliniște indusă de haosul în care-mi pare că ne afundăm din ce în ce mai mult, și pe care în loc să învățăm a-l stăpîni, ne lăsăm prizonieri, dezarmați de propriile speranțe năruite, în mrejele sale atît de \"comode\". Căutarea se află tocmai în găsirea porții spre acel soi de simplitate, serenitate, care provine din împăcarea cu sine și cu ideea că, pur și simplu, există și vor exista mereu lucruri menite a rămîne dincolo de puterea noastră de pătrundere, de înțelegere, dar care în același timp nu trebuie ignorate...
Cît despre textele pe care le postez și care sunt considerate, de unii, ca fiind prea multe, nu pot să spun decît că sunt puține în comparație cu cîte scriu. Poate că, spre deosebire de mulți alții, am și avantajul de-a avea destul de mult timp liber la dispoziție pe care să-l folosesc pentru a-mi dezvolta pasiunea.

Mulțumesc și te mai aștept! :)
Cu bine,
Sorana

Andrei,
Dar asta fac toată ziua, scriu. Și oricum de postat nu postez niciodată peste 4, cel mult 5 texte pe zi, deci nu ies din regulament. Chiar nu-nțeleg de ce atîtea \"limite\". Cui nu-i place să nu mă citească. Atît de simplă e rezolvarea ! :)

Cu bine, și mersi pentru sfat, știu că a fost bine intenționat. :)

Sorana