Poezie
Ecoul Ecoului
cînd trecutul mușcă din prezent și viitorul rămîne doar o biată speranță a uitării
1 min lectură·
Mediu
Mă aștepți,
și-ascult freamătul așteptării tale
melodie fără ecou,
în albia simțirii
descîntec fără leac,
poezie fără poet,
fără urmă de conștiință,
mă urmăresc
fragmentele unui chip de idol
decupate
printre gratii,
dincolo de umbrele cerului
atîrnînd agățate
forme abstracte
de nori
ce mă mușcă de buze,
și-îmi fură cuvintele,
îmi adulmecă suflarea,
copilul copilului,
ce n-a fost niciodată,
valul valului,
tuturor apelor noastre mame
ce s-au unit cu marea
lacrimă…
mai bine decît tine mă cunoaște
gustul ei sărat,
natura moartă
din golful infernului,
mă trezește lumina –
iubirea secretă a întunericului,
tresărirea ta
mă cunoaște
și spațiul,
ce-și plînge depărtările
între noi…
într-adevăr,
mă cunoaște mai bine!
013.857
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Ecoul Ecoului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/97004/ecoul-ecouluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
In spatele cuvintelor tristeti te-alearga,\\ saracele nici timp de-alint astazi nu au,\\ se cearta-nmanuncheate,\\ sori o mie vor sa-ti lumineze calea\\ si cand sunt mai aproape\\ lacrimi din cele vechi\\ zadarnicesc ce tu cu disperare-ai ridicat.