Poezie
Tăiată de Lama Oglinzii
limite de eternitate
1 min lectură·
Mediu
Am tras jaluzelele,
Să m-ascund de soare,
De imaginea din oglindă
Ce-mi reflecta,
Atât de clar, de fals,
Goliciunea-n spațiul-nchis,
Freamătul claustrofobic.
Mă privesc și mă-ntunec,
Ca o eclipsă solară,
Mă ascund și mi-e teamă,
De imaginea amorfă,
De stafia necunoscută,
De gheara mascată-n
Degete firave de lumină,
Născută din ou
De virus al simțirii,
Ce m-ademenește,
Mă cheamă,
Într-ale sale ape moarte.
Þipăt cântat în tăcere,
Ferecată-n mrejele sirenei,
Dulce întruchipare
A unei false perfecțiuni.
001.253
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Tăiată de Lama Oglinzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/91032/taiata-de-lama-oglinziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.