Poezie
Eu, Femeia
Diamant crăpat de sticlă
1 min lectură·
Mediu
Irisul, împânzit de vene solare,
Stropind clorofilă dulce, de patimi,
Crengile, arse, curg sânge de lacrimi,
Și trunchiul, cenușa bătrânului infern.
Eu – femeia cu-ncheieturile frânte
În cioburi de oglinzi rătăcite,
Cu pământul sub ele – Sfântul de sticlă,
Îmi prevăd, prin transparența-I,
Sinele-mi incolor, amorf, nou-născut,
Eu – femeia cu trupul în corset de clepsidră,
Timpul plânge-n mine clipe de nisip,
Ca nefinitul mării, sculptată violet
În silueta fragilă a munților de quartz,
Fragmente de scoici, mame însărcinate,
Cu sferturi de perle, și suspinuri de sirene,
Eu – femeia cu sânii aprinși, de lapte,
Două insule voluptuoase-n miezul apelor,
Sticlă fierbinte, sticlă fluidă de miere,
Ce-ți mângâie amprentele degetelor,
Linse, supte de meduzele senzației,
Umblate de viermii de mătase ai pielii,
Eu – femeia cu coapsele vii, de cristal,
Reflectând lumină, din îmbrățișări fertile,
Contur de copil, în pântecu-mi de gânduri,
Crescut în imaginea întoarsă, din oglindă.
Eu – femeia de sărutat printre gene de cuvinte,
Cu brațe de șarpe, ispitindu-te a lor prizonier,
Ca pe-un diamant crăpat de cutremur,
Eu – femeia, șlefuită-n false luciri de sticlă,
Blestemată a-ți umple, greu, visarea, de sânge.
022.628
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Eu, Femeia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/89205/eu-femeiaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FNFNFlorin NEDELCU✓no words...
0
LAm așezat, cuvintele tale
în stânga cuvintelor mele.
Am început, să scriu
cuvintele mele
în dreapta cuvintelor tale.
Ca o oglindă, de cuvinte
scrisă.
Și am ridicat în aer
cuvintele tale
de’a stângul,
și cuvintele mele
de’a dreptul,
la capătul mâinilor întinse.
Și m’am uitat la ele
din depărtarea mâinilor.
Păreau niște cărăbuși de cristal
pipâind spațiul
după un loc de prindere...
Și m’am apropiat
de cuvintele tale din stângul
de cuvintele mele din dreptul
și le’am privit de aproape
ca pe un text medieval.
Și m’am apropiat de ele
căscându’mă în curbura literelor
tale din stângul
mele din dreptul
ca un bijutier chircit
asupra unui diamant.
Pata de peste “i”
era Luna imensă
călcată de astronauți,
Crede’mă,
urmele pașilor
le vedeam.
Iar cercul lui “o”
era o curbă de corali…
În fața mea
culegătorii de perle îi vedeam,
Crede’mă
ei către soarele fierbinte
se aplecau.
iar tu
tu ca o dungă de lumină
apăreai...
Dintre cuvinte,
ca o Lună de mai,
vorbeai.
în stânga cuvintelor mele.
Am început, să scriu
cuvintele mele
în dreapta cuvintelor tale.
Ca o oglindă, de cuvinte
scrisă.
Și am ridicat în aer
cuvintele tale
de’a stângul,
și cuvintele mele
de’a dreptul,
la capătul mâinilor întinse.
Și m’am uitat la ele
din depărtarea mâinilor.
Păreau niște cărăbuși de cristal
pipâind spațiul
după un loc de prindere...
Și m’am apropiat
de cuvintele tale din stângul
de cuvintele mele din dreptul
și le’am privit de aproape
ca pe un text medieval.
Și m’am apropiat de ele
căscându’mă în curbura literelor
tale din stângul
mele din dreptul
ca un bijutier chircit
asupra unui diamant.
Pata de peste “i”
era Luna imensă
călcată de astronauți,
Crede’mă,
urmele pașilor
le vedeam.
Iar cercul lui “o”
era o curbă de corali…
În fața mea
culegătorii de perle îi vedeam,
Crede’mă
ei către soarele fierbinte
se aplecau.
iar tu
tu ca o dungă de lumină
apăreai...
Dintre cuvinte,
ca o Lună de mai,
vorbeai.
0