Poezie
Ochii Venerei
Luceafărul din afara cerului
2 min lectură·
Mediu
M-am născut din doi ochi de apă,
Cu genele lungi simple aripi de înger
Zburate prin tine ca o pasăre prin cer.
M-am născut dintr-o geană de lumină,
Încolțită-n orizontul nunții soarelui cu luna,
Crescând subtil o floare prea sălbatică și vie.
Am fost una dintre semințele-i roditoare,
Și am ruginit, ca sabia ruptă-n piatra timpului,
Așa am devenit biet ochi de foc,
Biet ochi de demon prea adult,
Mușcat de mâna dreaptă, ziditoare,
Am stins-o, deci, în sine, ca pe-o lumânare,
Un verj uscat, mușcat din moalele sufletului
De-o sirenă bolnavă din atâtea înțelesuri,
Și vai, ea m-a iubit odată, și-am iubit-o,
Ca rana care-mi curge perle alb-albastre,
Sânge făcut să-l port, rece, în vine,
Pentru câteva epave de galbene surâsuri,
Și alte câteva cântări, fără urechi să le-audă,
De acolo, de dincolo de lume și de voci.
M-am pomenit în brațe dulci de nimfă,
Cum mi-am pierdut identitatea-n lacrimi de gerar,
Din ochii de pământ și piatră falsă,
Căzuți în boala viselor din bestiar.
La sânu-i mă hrănea, Calea Lactee,
Umplându-mă de negru, din golul spațiar.
Am înghițit doi colți stelari, și-mi crește rana nouă,
Caldă, fierbinte, o lavă spre infern cu mine-n gând,
Întors-am focul înapoi, a nopții rouă,
Oglinzi în relief de fund de mare,
Statui de valuri ridicate efemer,
Din ele s-a născut, gemând, Venera,
Ca perla neagră-n sângele-mi albastru,
Făuritorul scoicii mame, aspru pântec,
Urcând la suprafață, de Luceafăr,
Afară dat din cer, lumini și versuri
Zburând cu aripi albe, de copil.
Azi unde să-l mai caut ? Înserarea,
Întinsă precum golul iminent,
Un Sfânt fără pământ, ape și ceruri,
În toate viețile răpus de-un accident.
012.573
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 272
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Ochii Venerei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/88972/ochii-venereiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
observ ca avem afinitati cosmice similare...
Tu spui:
\"La sânu-i mă hrănea, Calea Lactee,
Umplându-mă de negru, din golul spațiar.\"
Eu spun:
\"și parcă tu ai fi căscat ochii și sânii
cât o galaxie lactee\"
ma bucura potrivirea aceasta de cuvinte... as vrea sa\'ti scriu cumva mai direct, nu prin aceste comentarii de pe poezie punct ro, cumva nemijlocit... emailul meu este rares@bunea.de trimite\'mi un gand si\'i voi raspunde de indata...
te\'ai nascut din ochi de apa, dintr\'o geana de lumina acum esti un cuvant care vorbeste si respira...
Rares