Poezie

Criticilor Lui...

sunetul rătăcit

1 min lectură·14 septembrie 2004

Mediu

I-am schițat, mângâiat, cu privirea,

Într-o fotografie, ocolită de timp,

Trăsăturile chipului, aprins, de ceară,

Sculptat în dorințe neîmplinite,

Albit de-o tristețe lirică, povestită printre gene,

Ochii negri, călători, rămași vii, pe tărâmul morții

Limpezi, luminați, ca doi copii de îngeri,

Coborâți într-un haos artificial, învelit în staniol,

Absorbit într-o gaură neagră – pata de pe stea,

Ca o gură larg deschisă, de chinuri,

Eliberând dintr-însa un strigăt lunatic.

I-am citit destinul din palma fotografiei,

În linii frânte, de suflet însingurat,

Purtând, dedesuptul ei, povara unei critici,

Un amalgam, vid, de litere fără sens,

Scris, în sânge, pe paginile negre, în lipsa simțirii,

L-au răstignit, ignoranții, pe crucea delirului

Înfigând, câte un spin, în fiecare sunet

Coborât din Edenul lui, în infernul lor.

001.271

Sorana Petrescu Felicia. “Criticilor Lui....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/86625/criticilor-lui

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.