Poezie
Poezie culeasă din praful alb al copilăriei
pe când iubeam cu suflet de copil
1 min lectură·
Mediu
Eternă ești, tu, frumusețe,
fără un timp să lase semne,
și întorcând a tale fețe
de visul tău să fie demne.
E sufletu-i ce nu cuvântă,
în tonuri goale, necurate,
cum este el, cel ce descântă,
blesteme albe, incantate.
Iubire - dor fatal de bine,
cum pasul tău, pe spini e sânge,
azi curge-n mine, mâine-n tine,
ca astfel, răul să-l alunge.
Cum, printr-o unică privire,
răpită, parcă, din poveste,
ajuns-ai tu la nemurire
fără a prinde chiar de veste.
Amor nestins, pierdut în sine,
mereu, stiut-ai să descânți,
durerea crescândă, în mine,
din toate viețile de sfinți.
Cărări de stele nefinite,
iluzia lumii - clar imundă,
flăcări de nori, pe cer unite,
în alte culpe se cufundă.
Ea nu e grea (dacă există),
și gata chiar să te-nțeleagă,
așa cum, niciodată tristă,
nu e ca voi și lumea-ntregă.
Iubire, plină de-nțelesuri,
destul nicicând prea înțelesă,
atâtea albe, stranii sensuri,
simpla-ți simțire prea-frumoasă...
011.750
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Poezie culeasă din praful alb al copilăriei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/84730/poezie-culeasa-din-praful-alb-al-copilarieiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FNFNFlorin NEDELCU✓:)
0