Poezie

Lumină din Lumină

Din memoria picăturii rătăcite

1 min lectură·21 august 2004

Mediu

Din memoria picăturii rătăcite în nor

Coboară îngerul, de jos în sus, în zbor,

Cu tainele lui, întruchipându-mi-le toate,

Ca în oglindă fiindu-mi visele furate

Căzându-ne greu înspre clipa de apoi,

O biată rugăciune în șoaptă pentru noi,

Cum risipa ne-a împins din nou în păcat

Și demonul mort s-a deșteptat împărat,

Chiar tu, nesătul, hrănit greu din mine,

Îndrăgostită de tot și de chin să te aline,

Adormit-am de dor pe un nor zburător,

E așa o ispită pentr-un biet muritor

Născut chiar din noi, porumbel călător.

Și Doamne, de poți acuma mă iartă

Pentru toată această somnanbulică soartă !

Și cum ne-am avut, dulce-amar ne vom ține

Din praf în înalturi de ceruri divine,

Precum fluturi de noapte în unirea deplină

Cînd se crapă de zi și neștirea suspină,

E vedere de pictor – luna și soarele

Amușină aspru toate zăvoarele,

Și pânza opacă chiar prinde culoare,

Precum luna nebună se întinde pe soare,

Alunecă astre greu, unul într-altul

Cucerind fără luptă Asfințitul, Înaltul.

Pare mult prea tîrziu, dar eu încă mai sper,

Că și noi vom mai prinde lumina pe cer,

Și cum ne va șterge de pe frunți azuriul

De lipsa cea veche de negru pustiul.

001.152

Sorana Petrescu Felicia. “Lumină din Lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/83784/lumina-din-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.