Poezie
Trup Răpit De Vise
2000
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc mereu - murind încetul cu-ncetul,
Viața îmi rescrie în coduri alfabetul.
O unică lumină în spirit mă străbate,
Dar prea străina-mi este - iluzie ce doare,
Când își culege poama copacului din soare,
Mâncându-și astfel trupul din cap până-n picioare...
Trăiesc mereu - cu fruntea-n lumile de vise,
Cu porți nemaivăzute, de secole închise.
O unică lumină în spirit mă străbate,
E aura de înger a unui trup rănit,
Zburând doar înainte, ca într-un tainic rit,
De care n-avem parte, acum și-n nesfârșit.
Icoana amintirii cu lacrimi zugrăvesc,
O mângâi și o satur, cu dragoste firesc.
O unică lumină în spirit mă străbate,
Cu suflul meu de gheață - iluzie ce doare
Până ajung acolo, la margine de mare,
În lumile de vise, la marile hotare.
022.151
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorana Petrescu Felicia. “Trup Răpit De Vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/81273/trup-rapit-de-viseComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MM