Poezie
Te cred, dar...
vreau să mă știi!!
1 min lectură·
Mediu
Te cred cînd îmi spui
că nu există vise
ce se vor împlini asemeni
tabloului din adîncurile mele.
Te cred cînd îmi spui
că sunt prea albă
cînd îmi spui să-nțeleg
că iubirea
nu-i mai mult de-o viață
împărțită benevol
în doi,
și că singurele clipe
pe care le merit
se vor stinge ca o lumînare
în palmele fierbinți acum
nu-mi va rămîne decît
scrum și amintirea...
Și-am greșit cuvîntul,
da!
cuvîntul cel dintîi...
încă de la primul sărut,
încă de la prima atingere
mi-era frică,
tu singur(ul)
val
care ma-nfruntat zîmbindu-mi
resemnat și tandru
încălzindu-mi sensurile de geață
cînd aproape moartă...
să-mi arăți că nu există Iubire,
să mă vindeci
de prea multă simțire...
Dar nu te-aș crede
dacă mi-ai spune
că-ai putea opri cu mîinile goale
o cascadă
din curgere.
Stii, ea spune o poveste!
Iar picătura ei
e literă de Biblie.
Curge
Povestea
Eu
Marea
Dar nu te-aș crede
dacă mi-ai spune că
nu-mi voi putea ține promisiunea,
jurămîntul în fața imposibilului.
023409
0
VN