sophie

foarte bune versurile. ma mira ca nu le-a observat nimeni pana acum sau nu s-a obosit sa scrie un comment. putin bacovian, orasul de spini, raiul de spini... cel putin ultima imagine e superba. as fi curioasa sa mai citesc si altceva din ce ai scris. ai forta poetica. si imi place taramul acesta al lui lilith care iti trezeste imaginatia.

un pic cam romantios pt gustul meu. asta poate si pt ca si eu sufar de aceeasi boala: analizez prea mult. actiunea contureaza mai mult o personalitate decat reflectia. cel mai bine este sa fie un echilibru intre cele doua. perfect de acord cu \"spune te iubesc astazi\". as continua: spune si \"te urasc astazi\". macar pe hartie. lucrurile nepsuse si trairea in amagire macina prea mult o fiinta de lumina care se acopera de mazga lumii. cred ca stii poveste lui dyonissos zagreus, copilul de lumina invulnerabil care este pana la urma sfasiat de titani.

din câte știu eu, karma oranj semnifică sexualitatea... dacă nu mă înșel, textul capătă multe alte semnificații decât au fost observate; mai încolo de singurătate, sublim, mitologie, astronomico-filozofie etc. etc. și o \"datorie\" ingrată: satisfacerea instinctelor primare (ca o stare de paroxism a neimplinirii?)
PS:scuză-mă că nu tratez constantele valorice ale poeziei (nu din ignoranță)

într-adevăr originală ideea de a exprima aceeași idee prin prisma mai multor voci, dar care e până la urmă ideea? faptul că murim în fiecare zi puțin câte puțin? clișeizată, după cum spunea cineva înaintea mea. încearcă să găsești idei mai bune, sentimente mai profunde și mai autentice. poezia e chatarsis cognitiv și afectiv, nu suprima nici una dintre aceste două laturi ale ei. vocile tale urmează una alteia, aș fi foarte interesată să văd mai multe voci \"lirizând\" simultan. același poet, mai multe puncte de vedere.
îmi place sintagma \"umblând goi de singurătatea noastră\". tind s-o înțeleg în mod optimist, ca și cum am fi reușit să ne dezgolim de singurătate, să atingem o altă sferă, dar mă gândesc dacă nu cumva ai vrut să spui că tocmai singurătatea ne face să fim goi (la nivel sufletesc sau ideatic). e mai logic în context, dar mai puțin probabil din punctul de vedere al exprimării.(doar dacă ai o mică eroare de exprimare)